1. Domnul a zis lui Avram, pe când locuia în Haran:
"Ia pe Lot, nepotul tău, şi pe Sara cum zic Eu, şi te du în Canaan.
/: Căci aceasta e ţara, care Domnul ţi-o va da,
Ţie la sămânţa ta, chiar pentru totdeauna. " :/

2. Dar Avram îi glăsui: "Doamne mor şi n-am copii,
Cum de-mi zici Tu acuma, "Ţie, la sămânţa ta" "- şi Domnul răspunsu-i-a:
/: "Ieşi pe înserate chiar, vezi stelele cum răsar,
Dacă le poţi număra, aşa va fi sămânţa ta." :/

3. Dar într-o zi Dumnezeu, îşi încearcă prietenul său,
Şi îi zise lui Avraam, credinciosul din Haran, ce un fiu iubit i-a dat.
/: "Ia pe fiul tău iubit, care ţi l-am dăruit,
Du-te în ţara Moria, unde îţi voi arăta. :/

4. Să-mi faci acolo un altar, aducând şi lemne chiar,
Foc şi tot ce-i de folos, pentru jertfa de adus, cănd vei fi pe munte sus.
/: Căci jertfă pe Isaac ţi-l cer, s-aduci fiu în loc de miel,
Asta-i tot ce ţi-am cerut, şi-mi vei fi mie plăcut". :/

5. Avram tot a pregătit, precum Domnul a poruncit,
Şi apoi în zori de zi, fiul din som ce-l trezi, Lui Isaac îi glăsui:
/: "O, fiul meu, o, fiul meu, hai te scoală dragul meu,
C-avem jertfă de adus, pe muntele Moria, unde Dumnezeu ne vrea. :/

6. Aşa mi-a zis Dumnezeu, să merg numai tu şi eu,
Jertfă pentru a-I jertfi, voia Lui o a împlini, şi apoi plăcuţi vom fi".
/:"O, tatăl meu, o, tatăl meu, dacă Domnul a poruncit,
Dacă aşa El ţi-a vorbit, fă tot ce-ai de împlinit." :/

7. Dar când Avram pe drum mergea, inima i se frângea,
Dar credea în Dumnezeu, căci ţine Cuvăntul Său,
Şi fiul său îl va da, chiar şi din cenuşa sa.
/: Dar Isaac urcând din greu, muntele cu tatăl său,
Ducând lemne pentru altar, ducând foc şi cuţit chiar. :/

8. "O, tatăl meu, o, tatăl meu, văd că toate le-ai luat,
Precum Domnu a poruncit, însă nu ai luat un miel,
Să-l aduci jertfă pe el."
/: "O, fiul meu, o, fiul meu, Dumnezeu în astă zi,
De jertfă se va-ngriji, însă nu te-ngrijora, facă-I-se voia Sa." :/

9. Ajungând pe munte sus, zidi Domnului altar,
Când fu şi altarul sus, lemnele pe El le-a pus, pe Isaac l-a legat sus.
/: Şi mâna sus şi-a ridicat, cu cuţitul de junghiat,
Să junghie fiul său, cum îi zise Dumnezeu. :/

10. Dar Dumnezeu din veşnicii, unui înger porunci,
"Du-te, opreşte-l pe Avraam, credinciosul din Haran" - şi îngerul îi glăsui:
/: "Stai, Avraame acuma, fiul nu ţi-l junghia,
Căci Domnul convinsu-S-a, astăzi de credinţa ta." :/

11. "Pe mine însumi mă jur, adevăr din gură spun,
Căci voi binecuvânta, neamurile în sămânţa ta, şi pe tin totdeauna.
/: Că viaţă le voi da, celor ce vor asculta,
Cum şi tu m-ai ascultat, că fiul nu l-ai cruţat. :/

12. Dar prin aceasta ai dovedit, că-mi eşti prieten mult iubit,
Căci întocmai ai lucrat, precum am planificat,
În planul meu minunat.
/: Că fiul jertfă mi-L voi da, pentru a răscunpăra,
Pe Adam din căderea sa, şi prin El toată lumea." :/