Sunt clipele mai minunate
când le petrec cu Dumnezeu
iar timpul se opreşte-n noapte
uitându-şi astfel cursul său.

E ora mea de părtăşie,
e ceasul cel nepreţuit
când pot ofta şi pot a spune
suspinul, râsul ce-am trăit.

El mă ascultă cu răbdare
-nu-i un ascultător grăbit.
Trimite grabnic alinare
şi-n suflet dor înveşnicit

ca să mă alipesc cu totul
de El, de sfânta Lui fiinţă.
Eu îl ascult şi-mi lepăd „eul”
şi m-adâncesc în pocăinţă.

El mă transformă în scump aur
chiar de procesu-i dureros.
Adăugat la-al Său tezaur,
eu mă asemăn lui Cristos...

Şi-n clipele de rugăciune
când cerul şi pământul îs
unite-n tainică minune
eu stau de vorbă cu Isus...

Galaţi, 3 Aprilie 2013
Cristina Magdalena Frâncu