Paștele

Ne-apropiem cu toți de trupul sfânt,
Întruchipat de pâinea fără drojdii.
Mărturisind al nostru legământ,
Săpat în palme sfinte, cu emoții...

Și-am vrea să prindem clare certitudini,
În timp de zbucium și sfârșit de lume.
C-am devenit sătui de amânare,
Am vrea cu toți lumină printre lacrimi...

Precum Isus pe cruce-n agonie,
Ne pendulăm între păreri de rău.
El suferea că Tatăl parcă-L lasă,
Noi ne căim de-al binelui ecou!

Dar sângele ce-n must se vede,
Vărsat ca plată pentru-al meu păcat,
Mă mustră, spală, mă îndreptățește:
Ridică-te, Golgota te-a salvat!

În miliarde de-ntrebări ce sună,
Acum către al lumii Creator,
Tu și cu mine sântem mărturia
Răspunsului: Avem Mîntuitor!

Rămâne-nvățământ deci hotărârea,
Păcatul lesne să nu-l repetăm...
Căci Duhul Sfânt sfințește biruința,
Cu candele spre cer perseverăm!

De-aceea-n cânt sublim de înviere,
Topim degrab' noian de întrebări.
Chemării scumpă-n zi de sărbătoare,
Senin toți să-I răspundem cu urări!

Și când grăbiți, străini pe drum, zări-vom,
„Hristos a înviat!” Să proclamăm!
Să-mpărtășim cu toți făgăduința,
Promisă de Isus, ceresc erou!