De-am putea fi flori

De-am putea fi flori, am culege lacrimile,
Celor ce ne poartă încălzind inimile. .
Am purta în noi toată greutatea regretelor,
Timpului pierdut sub povara secretelor!


De-am putea fi flori, am culege privirile,
Ce caută frumosul încălzind întâlnirile.
Am fi martori luptei omenirii disperate,
De a-și umple golul ce neliniștea i-o roade!


De-am putea fi flori, am culege încântarea,
Când parfumul stârnește in ochi viu mirarea.
Am înțelege că e nevoie de foarte puțin,
Să ridici pe culme, o viață-n declin!

De-am putea fi flori, am culege zâmbetul,
Tuturor celor care, prețuiesc sufletul.
Gestul dăruirii, ce presupune atenție,
Prețuire, tandrețe, sensibilitate, iubire!


De-am putea fi flori, am culege emoțiile,
Acelora ce trăiesc și visează, îmbogațindu-ne...
Am plânge cu ei, am râde, am cânta,
Am începe să trăim pe pământ... veșnicia!