S-a supărat pe noi, Stăpînul primăverii

Şi-al verii, toamnei cu gust - rod,

''Ne-a atîrnat'' în iarnă...

În frig şi în ''cleiosul ''glod.

E trist şi cerul,

Gri -ul ni-l arată,

Cum, ''de sus" îi este poruncit,

Căci, nu este iubire

Şi dragoste din Jertfa-I,

... Aicea, pe pămînt!

S-a supărat Stăpînul!

Ne ''plîng '' reci din ceruri,

Stropii , ce nu mai sunt doriţi,

Dar, ceru-ascultă...

Porunca-'Mpărătească

Nu, cum ascultă,

Oamenii de pe pămînt!

E - zonă gri!

Între pămînt şi cer,

Mă-ntreb cu-amărăciune:

O, Sfinte, Sfinte, Doamne,

Părinte din Etern,

Lăsa- vei, iarăşi soare?

Şi verdele, căldura?

Îţi vei opri mînia,

De peste-ai Tăi copii?

... Mi-e greu să mai privesc spre ceruri,

Mă simt îndurerat,

Căci neascultarea noastră,

Pe Domnul Sfînt, L-a supărat!