Diferenţa dintre revărsarea Duhului Sfînt şi umplerea cu Duhul Sfînt

   Revărsarea este accesibilă tuturor credincioşilor, pe cînd umplerea este limitată la un grup special de oameni: cei ce s-au golit de ei înşişi. Cînd studiem Biblia, trebuie să observăm legătura contrastantă care există între cuvinte. De exeplu, învierea este legată de moarte; umplerea este legată de golire. Punînd împreună termenii înrudiţi, ajungem la cunoaşterea exactă a unui anumit cuvînt. Oamenii umpluţi cu Duhul Sfînt sunt cei ce s-au golit de ei înşişi, pentru că umplerea este legată de golire. Înainte de Rusalii, o sută douăzeci de ucenici erau adunaţi împreună într-un loc. Cu toţii au primit atît revărsarea, cît şi umplerea cu Duhul Sfînt, pentru că fuseseră trataţi înainte de Domnul cel înviat (Fapte 2.2-4). Din acest motiv, ei au putut să adune împreună timp de zece zile şi să se roage într-un singur gînd. Cei trei mii din ziua Rusaliilor au primit, de asemenea, revărsarea Duhului, dar Scriptura nu spune că ei ar fi experimentat şi umplerea cu Duhul. Cei o sută douăzeci au avut parte atît de revărsarea Duhului, cît şi de umplerea cu Duhul Sfînt, pe cînd cei trei mii au primit doar revărsarea Duhului. Mai tîrziu, încă cinci mii de oameni au experimentat revărsarea Duhului, însă nici ei nu au primit umplerea cu Duhul.

   De unde ştim că cei trei mii şi cei cinci mii de oameni au avut parte doar de revărsarea Duhului Sfînt şi nu de o umplere cu Duhul Sfînt? Pentru că, în biserica de atunci, dacă toţi ar fi fost umpluţi cu Duhul Sfînt, nu ar fi apărut probleme în slujba de ajutorare zilnică. Dar "evreii elenişti au început să murmure împotriva evreilor autohtoni, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la distribuirea zilnică a celor necesare" (Fapte 6.1). Incidentul dovedeşte că aceşti ucenici nu erau umpluţi cu Duhul Sfînt. Astfel, apostolii au ales şapte oameni care să lujească la mese. Despre aceşti şapte se spune că erau, cu toţii, oameni plini de Duhul Sfînt (v.3). Dacă întreaga adunare ar fi fost umplută cu Duhul Sfînt, nu ar mai fi fost nevoie să se facă alegere. Dar, deoarece nu toţi acei credincioşi erau umpluţi cu Duhul Sfînt, a fost nevoie să fie aleşi cei şapte. Acest lucru dovedeşte că, deşi mulţi, în acele zile, au experimentat revărsarea Duhului Sfînt, ei nu aveau umplerea cu Duhul.

   În ceea ce priveşte revărsarea Duhului, Domnul cel înălţat toarnă Duhul Sfînt peste noi datorită credinţei noastre; dar acest lucru este prea puţin legat de viaţă. În ceea ce priveşte umplerea cu Duhul Sfînt însă, Domnul cel înviat ne umple datorită ascultării noastre. Este nevoie să avem o viaţă sfîntă.

   Ca să fii umplut cu Duhul Sfînt, trebuie să te goleşti de tine însuţi. Trebuie să fii flămînd, neîndestulat. Doar în acest fel poţi fi umplut şi săturat lăuntric. Întotdeauna trebuie să fie o golire, o foame. Aşa vei putea oricînd să fii umplut cu Duhul Sfînt. Niciodată să nu consideri ce ai primit deja ca fiind suficient. Din contră, lasă crucea să lucreze zilnic în viaţa ta, pentru a fi umplut zilnic. În clipa în care nu mai trăieşti în biruinţă, ai pierdut umplerea cu Duhul Sfînt. Astăzi eşti umplut cu Duhul Sfînt pentru că experimentezi lucrarea crucii, prin care eşti golit de tine însuţi, şi trăieşti o viaţă de biruinţă.

   Odată eram în casa unui frate. Am simţit că am mîncat destul, dar acel frate a continuat să pună mîncare pe farfuria mea, şi nu odată sau de două ori, ci de douăzeci de ori. Mă întrebam cînd se va opri. La fel suntem şi noi în starea de har, pentru că umplerea Duhului este mereu ceva ce se experimenteză din ce în ce mai mult. În harul Domnului este vorba de har peste har, un belşug al harului Său. Cu cît experimentăm mai mult victoria, cu atît mai mult suntem umpluţi cu Duhul Sfînt. Trebuie să fim umpluţi de nenumărate ori. Dar să nu ajungem niciodată în acel punct în care să fim mulţumiţi cu cît am primit, căci Duhul Sfînt poate să ne umple din ce în ce mai mult. Măsura primei umpleri este diferită de a doua, a doua este diferită de a treia şi tot aşa mai departe. Cu cît crucea lucrează mai adînc în tine, cu atît mai mult vei fi umplut cu Duhul Sfînt. Uneori poate inima îţi este frîntă, alteori încercările ţi se par prea grele pentru a le putea îndura, iar alteori simţi că îţi este imposibil să mai alergi în cursă. Acestea sunt crucile care continuă să sape adînc în tine pentru a-ţi mări capacitatea, pentru a te împlini, pentru a te face mai bogat.

   Cînd te afli în asemenea situaţii, nu te teme să verşi lacrimi sau să ai o inimă frîntă. Dacă poţi suporta zdrobirea şi adîncirea lucrării în tine, vei fi folosit de Domnul. Dar dacă te agiţi şi intri în controversă cu Domnul, pierzi imediat viaţa de biruinţă, iar revărsarea Duhului Sfînt nu îţi va folosi la nimic. De aceea, stai înaintea Domnului şi lasă crucea să străpungă şi să taie adînc. Fiecare tăietură a crucii îndepărtează de la tine ceva ce iubeşti, ceva după care tînjeşti. Aceste tăieturi sunt lucrarea crucii şi sunt menite să crească măsura harului în tine. Cu cît capacitatea ta va fi mai mare, cu atît harul va fi mai mult.

   Poate cineva consideră că deja a fost tăiat şi rănit de cruce şi că este plin cu Duhul Sfînt. În realitate însă, el este doar ca o cochilie plină cu apă. Acestea nu pot fi considerate suferinţe adevărate şi nici o umplere reală. Cînd suntem confruntaţi cu lucruri complet opuse dorinţelor noastre, acestea pot să crească măsura în noi dacă sunt abordate corespunzător. De fiecare dată cînd ne supunem voii lui Dumnezeu în asemenea chestiuni şi lăsăm crucea să ne taie, Îi dăm ocazia Duhului Sfînt să ne umple din nou.