În “Sbornicul” de la anul 1787, găsim o carte populară în care se vorbeşte de cele 72 de Nume ale lui Dumnezeu. Cartea conţine promisiuni incredibile, bunăoară, cum că dacă cineva va purta cu sine lista de Nume sacre, va fi ferit de atacuri malefice sau primejdii. De pildă, versiunea publicată de Bogdan Petriceicu Haşdeu în “Cuvinte den bătrâni”, volumul II, promite că “cel care îl va purta cu sine se izbăveşte de tot răul ce i se poate întâmpla” (Sbornicul, redacţiunea de la 1787, apud M. Gaster, Literatura populară română, Ed. Minerva, Bucureşti 1983). Iată textul :

“Cele 72 de Nume a[le] Domnului nostru Isus Hristos

1. Dumnezeu
2. Savaotul (Domnul oştirilor, n.m)
3.Tatăl
4. Fiul
5. Duhul Sfânt
6. Troiţă (Treimea, n.m) nedespărţită
7. Iisus Hristos
8. Nica
9. Mesia
10. Putere
11. Cuvânt
12. Viaţă
13.  Milă
14.  Libov (Iubire, n.m.)
15. Înţălepciune
16. Pace
17. Atotţiitori
18. Întocmitoru de lumină
19. Masă.
20. Păstoriu
21. Oaia
22. Piatra
23. Cale.
24. Împărat
25. Urzire.
26. Cap.
27. Cinste.
28. Mire.
29. Biruitor
30. Adivăr
31. Fiul ominesc.
32. Cu noi Dumnezău
33. Începătorlu
34. Întâi-născut
35. Viitor
36. Împărat
37. Înălţime
38. Pâine cerească
39. Părintele fără de moarte
40. Îndurătoriu
41. Hristos
42. Vindecătoriul
43. Bun din pântece
44. Milostiv
45. Mai înainte de veci
46. Atanatos
47. Făcătorul
48. Mielu blând
49. Viţăl
50. Chipul măririi.
51. Eu sunt carile am fost
52. Dreptate
53. Izvor
54. Rost
55. Bucuria
56. Munte
57. Preot
58. Mărturisitoriu
59. Uşe
60. Veşnică Îndreptare
61. Adonoaea (Adonai, n.m.)
62. Iloea (Eloi, n.m.)
63. Alfa
64. Omega
65. În trăi feţe
66. Neîmpărţit
67. Împărat peste împăraţi
Se dă robilor, sau robului [lui] Dumnezău Cutare”.
(Ibid)

Deşi lista trebuie să cuprindă 72 de Nume, în realitate găsim 67. Probabil că textul original, redactat în limba slavonă, a fost corupt şi copistul nu a putut înţelege ultimele cinci nume. Din alte surse, aflăm că astfel de texte au fost foarte căutate, bucurându-se de o popularitate deosebită.

Aceasta s-a datorat poate faptului ca, atât în Creştinism, cât şi în Iudaism, Numele propriu al lui Dumnezeu este considerat ca având o putere nimicitoare.

“Atât de teribilă era resimţită măreţia Numelui lui Dumnezeu în iudaismul târziu încât tetragrammaton-ul nu era pronunţat cu glas tare la slujba din sinagogă. Numele celui Preaînalt era considerat prea devastator pentru a fi pronunţat”, arată Episcopul Kallistos Ware în cartea sa “The Power of Name :The Jesus Prayer in Orthodox Spirituality ” (Puterea Numelui/ Rugăciunea lui Iisus în spiritualitatea ortodoxă). Amintim că tetragrammaton-ul (de la elinescul τετραγράμματον = patru litere) nu este altceva decât numele lui Dumnezeu, care I-a fost revelat lui Moise pe muntele Horeb: “Zisu-i-a Dumnezeu lui Moise: Eu sunt Cel ce este“ (Exodul 3:14). El este format din patru litere ale alfabetul iudaic יהוה, care, prin transliterare, ne dau YHWH (Sunt Cel Ce Sunt). Nu numai ca nu era pronunţat cu glas tare, dar de obicei era înlocuit cu alte patru litere Adni, pronuntate Adonai ( Domnul meu).

Creştinismul, în special creştinismul primar, a avut aceeaşi atitudine pioasă faţă de Numele Lui Dumnezeu, respectiv al lui Iisus Hristos.

Pentru Sfântul Varsanufie: ”Pomenirea Numelui lui Dumnezeu distruge tot răul”, iar pentru Sfântul Ioan Scărarul, Numele lui Iisus este cea mai mare putere cunoscuta vreodată, care îi înfricoşează pe demoni.

“Biciuieşte-ţi vrăşmaşii (diavolii) cu numele lui Iisus, căci nu este armă mai puternică în cer şi pe pământ” (Sfântul Ioan Scărarul, Scara Sfântului Ioan Scărarul, în Filocalia vol. IX, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Buc. 1980)

Pentru Sfântul Ioan Teologul, Numele de taina a lui Iisus Hristos este  nepătruns şi nu-l ştie  decat El Însuşi:

“Iar ochii Lui, ca para focului; şi pe capul Său, numeroase steme; având un nume scris, pe care nimeni nu-l ştie decât numai El” (Apocalipsa 19:12 ).

Cu siguranţă că s-a avut în vedere şi Shemhamphorasch-ul cabalistic, care reprezintă o listă cu cele 72 de nume de îngeri, aşa cu se crede că i-a văzut patriarhul Iacov în visul său:

“Şi a avut un vis. Iată, o scară era sprijinită pe pământ, al cărei vârf atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se pogorau pe ea” ( Facerea 28:12).

În creştinism, 72 este de asemenea un număr sfânt, datorita faptului ca Iisus Hristos trimite în misiune, după unele versiuni, 72 de apostoli.

În realitate, Sfânta Scriptură nu dă numai 72 de nume ale lui Iisus Hristos, ci este mult mai generoasă :

Leul din tribul lui Iuda

“Şi unul din bătrâni zice mine, nu plângeţi: iată, leul a tribul lui Iuda, rădăcina lui David, căci a prevalat pentru a deschide cartea, şi de a pierde cele şapte sigilii cu privire la aceasta” (Apoc. 5:5).

(Ne amintim că femeia sărmană, care voia să-şi pună capăt zilelor, înecându-se în râul Tajo din Portugalia, a primit de la Sfântul Anton de Padova un bilet, unde i se descoperea acest nume.

Nazarinean

“Şi a venit şi a locuit în oraşul numit Nazaret, ca să se plinească ceea ce s’a spus prin profeţi, că Nazarinean Se va chema” (Matei 2:23).

Prooroc

“Pentru că Moise a zis către părinţi: Prooroc ca mine vă va ridica Domnul, Dumnezeul vostru, dintre fraţii voştri; pe El să-L ascultaţi în toate câte vă va grăi” (Faptele Apostolilor 3:22).

Preot

“Aşa cum în alt loc El zice: Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec.” (Evrei 5:6).

Luceafăr de Dimineaţă

“Eu, Iisus, l-am trimis pe îngerul Meu să vă mărturisească vouă acestea cu privire la Biserici. Eu sunt rădăcina şi odrasla lui David, Steaua strălucitoare a Dimineţii“ (Apocalipsa 22:16).

Piatră
“Şi toţi aceeaşi băutură duhovnicească au băut – pentru că beau din duhovniceasca piatră care-i urma, iar piatra era Hristos” (1 Corinteni 10:4).

Păstorul Cel Bun

“Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun, sufletul Său Şi-l pune pentru oi” (Ioan 10:11).

Bogăţia Slavei

“A vrut Dumnezeu să le arate care este bogăţia slavei acestei taine între neamuri, adică Hristos Cel dintru voi, nădejdea slavei!” (Coloseni 1:27)

Pâinea lui Dumnezeu

“Că pâinea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer şi dă viaţă lumii“ (Ioan 6:33).

Începătorul Vieţii

“Iar pe Începătorul vieţii L-aţi omorât, pe Care însă Dumnezeu L-a înviat din morţi şi ai Cărui martori suntem noi” (Fapte 3:15).

Mijlocitor

“Copilaşii mei, pe acestea vi le scriu ca să nu păcătuiţi. Şi dacă a păcătuit cineva, noi avem Mijlocitor către Tatăl, pe Iisus Hristos, Cel-Drept” (1 Ioan 2:1).

Sfinţirea Noastră

“Din El dar sunteţi voi întru Hristos Iisus, Cel ce de la Dumnezeu S’a făcut pentru noi înţelepciune, dreptate şi sfinţire şi răscumpărare” (1 Corinteni 1:30).

Amin

“Iar îngerului Bisericii din Laodiceea scrie-i: Aşa grăieşte Amin-ul , Martorul cel credincios şi adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu” (Apocalipsa 3:14).

Ş. a. m. d.

Poate că acest apocrif, care a încântat pe străbunii noştri şi i-a făcut să-l iubească atât de mult, nu ne-a obţinut chiar miracolele spectaculoase promise, dar ne-a călăuzit să pătrundem mai adânc taina mântuirii, taina puterii Numelui dumnezeiesc, taina cererii din rugăciunea domnească Tatăl nostru “Sfinţească-se Numele Tău”. Căci, după cum se vede, cuvântul “iubire” era un substantiv comun, care denumea un sentiment de afecțiune față de o persoană de sex opus. Înseamnă dragoste, amor, atașament sufletesc (simpatie, prietenie, afecțiune) puternic față de cineva sau ceva etc. Dar după ce am aflat ca Iubire este şi un nume propriu, unul din numele lui Dumnezeu, Nume puternic şi înfricoşător prin care biciuim pe vrăjmaşi, acest cuvânt negreşit l-am sfinţit, căci a devenit altfel pentru noi şi altfel îl vom privi de acum înainte.

Nu este şi aceasta un miracol? (Matei 2:23).