Dragostea nu se mânie

Când citești sfânta Scriptură,
Și găsești sfat inspirat,
Iar când firii nu-i priește,
Nu poți sta calm, împăcat!

E semnal clar de trezire,
Amorțirea să o lași...
Dragostea, nu e mânie,
Scump cuvânt celor rămași!

Dincolo de declarații,
De-ale vorbelor ecou...
Stau a noastre atitudini,
Către frați și Dumnezeu!

Nu te umpli de mândrie,
Tuturor să dai poveți.
Ci te pleci de bunăvoie,
Sfat de sus, smerit s-aștepți!

Când Scriptura te învață,
Tu modest veșmânt să ai,
Caracter prin ascultare,
Duhul Sfânt vrea să îmbraci!

Dar firea te îngrădește,
Și te poartă ea hai-hui...
Nu e loc pentru iubire,
Pofta de-i pe locu-ntâi

Și când Duhul Te îndeamnă,
Să te-oprești la ce stă scris!
Iar tu vrei modernitate,
Cerul , pe ce loc l-ai pus?

Nu poți intima iubirea ,
Ca s-astupi păcatul greu.
Prinde grabnic pocăința,
Dragostea nu-i scut spre rău!

Dragostea nu se mânie,
Când în centru e ISUS,
De-L iubești și-n bucurie,
Îl asculți cu drag supus!