Cei mai mulți dintre cei care vorbesc despre trezirea spirituală pun în discuție ideea factorului extern în inițierea trezirii, condiționând trezirea de acesta.
   Întrebarea mea pentru cei care adoptă o asemenea poziție este: Ce se întâmplă în momentul trezirii spirituale ca eveniment localizat în timp și spatiu? Oare Dumnezeu inițiază fiecare moment și de fiecare dată evenimentul trezirii?,
 sau ceea ce a trebuit să facă Dumnezeu este făcut, urmând ca ori de câte ori omul își face partea lui să se ajungă la trezire spirituală?
   Charles Finney, unul din oamenii cu care Dumnezeu scrie istorie și prin care pornește un val de trezire spirituală spunea: “trezirea nu este nimic altceva decât un nou început al ascultării de Dumnezeu”. Plecând de la această premisă vreau să fac câteva sublinieri pe marginea responsabilității noastre în vederea experimentării trezirii spirituale.
   Suntem deja obișnuiți cu expresia “Rugăciunea: Cheia trezirii spirituale”. Este evident că dacă mai credem că rugăciunea are vreun rol în experiența trezirii spirituale, nu putem exclude rolul factorului uman în acest proces.
   În spatele lui DACĂ din 2Cronici 7:14 văd un Dumnezeu care, plin de milă, invită omul la soluționarea problemei sale spirituale.
   Descoperirea din 2Cronici putea să sune ceva de genul “Când va fi închis cerul… să așteptați până se arată semnele îndurării mele și atunci veți vedea lucruri mari”, dacă Dumnezeu ar fi rezervat numai anumite perioade de favor pentru oameni, însă lucrurile nu stau așa.
   Cred că la fel cum israeliților Dumnezeu le spunea atunci că există șansa apropierii de Dumnezeu  și nouă astăzi El ne transmite același mesaj.
   Trezirea este posibilă astăzi!!!
   “Dacă” din versetul menționat este invitația continuă și neîntreruptă a lui Dumnezeu pentru cei care doresc să experimenteze abundența binecuvântării Lui, abundență care vine din părtașia cu El. Să ne ajute Dumnezeu să înțelegem că ascultarea de El și căutarea feței Lui, nu le va putea face nimeni în locul nostru.
       Doamne ajută!!!!