Iată cîteva texte de referinţă cu privire la această faptă a firii pămînteşti: gelozia - invidia: Galateni 5.19-20 - "Şi faptele firii pămînteşti sunt cunoscute, şi sunt acestea: ...zavistiile, ...pizmele". Romani 1.29: "Astfel au ajuns ... plini de pizmă...". I Corinteni 3.3: "...pentru că tot lumeşti sunteţi. În adevăr, cînd între voi sunt zavistii, certuri şi dezbinări, nu sunteţi voi lumeşti şi nu trăiţi în felul celorlalţi oameni?". Termenul grecesc pentru zavistii este zelos - resentiment, invidie pentru succesul altora, concurenţă, rîvnă, rivalitate, gelozie sau zel. Iar pentru pizme este phthonos - ranchiună, sentimentul negativ faţă de o persoană, care are ceva la care rîvneşte cel ce pizmuieşte.

   Dacă primul termen, zelos, poate fi interpretat şi în sens pozitiv, atunci cînd rîvnesc să am şi eu ce are cineva fără să invidiez, acest lucru este acceptabil şi chiar este indicat de Scriptură. Celălalt termen phthonos este starea în care dacă cineva are un lucru, eu sunt supărat că-l are: eu nu doresc neapărat să-l am acel lucru, dar să nu-l aibă nici el sau să-l am eu, dar el să nu-l aibă. Iacov 3.14 spune: "Dar dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului". Dacă aceste lucruri sunt între noi, dacă le avem în inima noastră, să nu ne lăudăm şi să nu pretindem a fi creştini, ci mai degrabă să ne debarasăm de acestea şi, aşa cum spune Petru, să lepădăm orice pizmă din mijlocul nostru.

   Latura pozitivă a cuvîntului zelos se explică prin dorinţa de a avea şi tu ceea ce are aproapele, respectînd în continuare dreptul de proprietate al celuilalt. Cuvîntul ne spune prin prorocul Isaia: "El va face ca domnia Lui să crească şi o pace fără sfîrşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi-n veci de veci: iată ce va face rîvna Domnului oştirilor" (Isaia 9.7). Iată un exemplu de rîvnă, dar nu în detrimentul altcuiva, ci, de exemplu, dacă altul este un bun creştin, rîvnesc şi eu să fiu un bun creştin.

   Tot despre Dumnezeu citim în ceea ce priveşte rîvna şi totodată gelozia Lui, în cartea Exodul 20.5, cînd este prezentat decalogul. În finalul poruncii a doua, este scris: "...căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos..." S-ar părea că acesta este un atribut negativ al lui Dumnezeu. Cum, Dumnezeu este gelos? Dumnezeu este gelos pentru Israel, dorindu-i să nu se închine în faţa altor dumnezei şi să nu se amestece cu celelalte popoare.

   În Noul Testament, Dumnezeu Îşi păstrează această calitate. Apostolul Pavel scrie în I Corinteni 10.22 - "Sau vrem să întărîtăm pe Domnul la gelozie?..." Atunci cînd Israel punea un idol alături de Dumnezeu, cum a fost cazul celor din Samaria, sau cazul viţeilor lui Ieroboam, iar în noul legămînt, atunci cînd admitem alte lucruri în viaţa noastră şi le punem la egalitate cu Dumnezeu sau, uneori, chiar mai presus, El se mînie foarte tare pe noi, din pricina aceasta. Iacov 4.5 spune: "Credeţi că degeaba vorbeşte Scriptura: Duhul, pe care L-a pus Dumnezeu să locuiască în noi, ne vrea cu gelozie pentru Sine?" Rîvna Domnului şi gelozia Lui se constituie într-o fervoare bună şi are ca scop desăvărşirea noastră. Un alt text ne mai aduce o lumină: "...Voi nu veţi putea să slujiţi Domnului, căci este un Dumnezeu sfînt, un Dumnezeu gelos; El nu vă va ierta fărădelegile şi păcatele. Cînd veţi părăsi pe Domnul şi veţi sluji unor dumnezei străini, El Se va întoarce şi vă va face rău şi vă va nimici, după ce v-a făcut bine" (Iosua 24.19-20). Dacă Dumnezeu nu ar fi un Dumnezeu gelos, nu şi-ar păstra rîvna şi din pricina răutăţii noastre şi-ar abandona planul Său veşnic. Dacă nu ar fi perseverent şi zelos pentru acel plan şi dacă ne-ar permite să cochetăm cu lumea aceasta, ne-ar fi lepădat de mult, potrivit cu ceea ce meritam.

   Tot în sens pozitiv, avem aceasta şi la oameni şi am putea s-o definim ca înflăcărarea pentru bine. Chiar despre Domnul Isus se profeţeşte în Psalmul 69.9: "Căci rîvna casei Tale Mă mănîncă şi ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea." Sau, în alt loc: "Rîvna mea mă mănîncă, pentru că potrivnicii mei uită cuvintele Tale" (Ps.119.139) Pavel foloseşte şi el acelaşi termen: "Căci sunt gelos de voi (vă doresc să fiţi cu totul ai Domnului) cu o gelozie după voia lui Dumnezeu..." (II Corinteni 11.2) Acesta este un tip de gelozie după voia lui Dumnezeu: atunci cînd eşti gelos (dornic, rîvnitor) ca lucrurile să meargă bine.