Adevărat ai înviat!

Prima cădere în vâltoarea nopții
Amestecă strălucirea, cu ceață și adieri.
Dorul în mine arde, s-ajung la piatra grotei;
- Isus! Să-Ţi aduc mir, să presar petale de crini.
Pășeam spre Tine, striveam roua dimineţii
Iar zorii, abia mă luminau temători.
Sub tălpi, zdrobeam florile în adormire,
Plângea inima, murmuram rugă de jeluire...
- Ce cauți? (Un înger m-a oprit) - așa de dimineață?
Zorii abia se ivesc, iar tu, printre morminte?
- Eu?... Caut pe Isus, iubitul inimii mele,
Rege, Fiu de Dumnezeu, ce dă vieții strălucire!
- Isus... e viu de ce-L cauți printre morți ?
A înviat, pecetluind pe veci al omenirii sorţ.

Atunci, năucită a plâns Maria - plină de bucurie,
A alergat în cetate să dea de știre...
Natura, în simfonii, cânta marea slăvire:
Cel răstignit pe cruce, cu dor în piept și iubire,
Pentru cei ce credeau în sfânta mântuire,
Și pentru răscumpărarea celor din rătăcire;
Azi Isus, și eu Te caut, cum a făcut Maria,
Cu același dor în piept și aceeași iubire,
Merg prin cetate ca și ea, să dau de știre,
Îi salut de departe: - Hristos a Înviat!
Jertfirea Sa pe cruce, viața ne-a salvat!
E ziua sfântă de aducere aminte!
Creștini, fugiți și dați de știre pe ulițe:
"E ziua Sfântă a trezirii!", la întreaga omenire.

Rug de rugăciuni, acum ard în mine,
Transformând durerea în pulbere de stele,
Ca și Maria, spun cu drag prin cetate:
- Hristos a Înviat! Să răsune zările îndepărtate,
Prin jertfa sfântă am biruit - am renăscut de jos.
- Slavă! Mărire! Osanale! - A Înviat Hristos!
Cred cu adevărat, în vas adun Isuse, mir,
Iubirea mea pe sfânt altar, petale de trandafir,
An de an, simbolic, urc spre mormânt,
De fiecare dată, în suflet, libertate simt.
Alerg spre orizont, albastru infinit,
Isuse, pentru mine, Ești tot ce mi-am dorit!
Acolo, la Golgota, omenirea s-a regăsit,
Când de pe cruce, Isuse ne-ai privit.

Am închis ușile fățarnice din cale,
Și miile de ferestre amăgitoare,
Și Te-am urmat pe drumul maiestos,
Până pe culme - nu am privit în jos
Mirajul minții și gândurile obosite;
În suflet, cu sete, de sfânta iubire,
Te-am urmat - cred în a Ta înviere!
Zilnic privesc spre cer cu zâmbetul zglobiu,
Spre albastrul infinit, acolo, eu Te știu.
Hristos, ai Înviat! - după noi ai să vii
Prin jertfa Ta și Înviere, ne-ai numit fii,
Ne-ai dăruit iertarea, ne ești ocrotire,
Ne învălui în sfânt har, fior de mântuire.

Ești viu! Cerşesc picurul iubirii sfinte,
În nopți, simt adierea apropierii Tale,
În zilele toride, răcoare de mare;
Ai înviat! Oază de apă vie, setea s-o potolești.
Ai înviat! Dragoste ce mereu ne ocrotești.
Ai înviat! Fericire ce vise ne împlinești.
Prin moartea și învierea Ta, noi ne-am smerit.
La capăt de deșert Isuse, ne-ai găsit,
Pe umăr ne-ai luat, ne-ai adăpostit,
Prin sfânta jertfă ne-ai mântuit.
La Golgota îngenunchez mereu...
Răcnește durerea în mine ca un leu...
Credința în Tine mi-a dat sens vieții,
Cei mai frumoși zori ai tinereții.

Ești crezul meu, călăuza spre Canaan!
Ceas de ceas, îmi luminezi cărarea;
Lumina Ta, mă poartă spre liman,
Ai înviat din morți, dăruind salvarea!
Să audă omenirea, întreagă zarea,
Eu cred în jertfa Ta, o spun din inimă:
Hristos, ai Înviat - Viu Ești în Slăvire,
Adevărat ai înviat! - A noastră mântuire.