De nu mi-ai fi ieşit în cale
Când trist şi singur rătăceam
Şi azi mai pribegeam în lume,
Pe căi pustii şi azi plângeam...

De nu Ţi-aş fi simţit iubirea
Aşa de blândă, minunată,
Învăluind a mea fiinţă
N-aş fi-nţeles că Tu-mi eşti Tată!

Dar când spre mine, păcătosul,
Din cer o mână ai întins
Ai pus în pieptul meu un foc
Ce arde pe altar, nestins!

E focul dragostei dintâi
Ce-a transformat fiinţa mea...
E dorul ce mă poartă-n zbor
Spre cerul sfânt, spre ţara Ta!

Azi merg pe cale fericit
Căci am alături pe Isus...
Cu El străbat al lumii valuri
Căci El e Soare fără-apus!

Vulcan-19-04-2013
Mary