De n-ar fi Domnul

De n-ar fi Domnul în furtună,
Mâniei să îi țină laț,
Ne-am prăpădi ca val de stâncă,
Am dispărea sub rău nesaț…

De n-ar fi Domnul să oprească,
Elanul celor mulți, pizmași,
Ne-am duce ca parfum ce zboară,
Fereastra când deschisă, lași…

De n-ar fi Domnul să repete,
Bătaia-n ușă zi de zi,
Uitați am fi în disperare,
O carte-n praf de veşnicii…

De n-ar fi Domnul să amâne,
Pedeapsa aspră ce-o strigăm,
Am fi mormane mari de oase,
Pe un pământ ce-l căinăm…

Dar Domnul este din vecie,
Și va rămâne pururea,
Căci El e ea noastră temelie,
Noi, pietre vii în casa Sa!