Ferice e de omul credincios
A Domnului iubind orice poruncă
Căci neamul lui va crește sănătos,
Blagoslovit e cu belșug din muncă.

I-i casa încărcată-n bunătăți,
I-i viața lui stropită cu Iubire
Și veștile ce strigă nedreptăți
Îi ocolesc auzul și privire.

Nu are frică pentru viitor,
Iar un sărman numaidecât ajută,
E milostiv și drept, și-ndurător
Îndeplinindu-și calea începută.

În bezne îi vor răsări lumini
În care rânduiește pe dreptate,
I se înalță anii cristalini
În pomeniri cu facerea de fapte.

Fiindcă-n Domnul este întărit
În viață nu se clatină odată
Și sufletul îi este fericit,
Și inima îi este mângâiată.

Inspiră și expiră rugăciuni
Ca-n traiul său Credința să irige
Și va păși pe pleavă și tăciuni –
Tot ce-a rămas din jertfe de religii.