Ecouri slabe slovele îmi sânt
La ce-aș dori să zic în mulțumire
Că Dumnezeu mi-a dat pe-acest pământ
Și Viață, și Credință, și Iubire.

Aș vrea ca traiul meu să fie-un dor
Ce-ar tinde doar pe Domnul să-L cunoască
De când m-am dezvățat numai să mor,
Zbătându-mă prin soarta omenească.

Îmi pare că sunt, pur și simplu, mut
Când inima e toată-o melodie
De când Credință-n piept am cunoscut
Și Viața care crește-o veșnicie.

Atâtea, Doamne, aș dori să-Ți spun
Cuvinte ca și lacrimi cristaline
Că-ntreaga-avere-a graiului străbun
Nu ar putea să le-mplinească-n mine.

Ci tot potențialul pământesc
Și Adevărul Tău, Doamne, mă-nvață
Că sunt în stare eu să-Ți mulțumesc
Trăind și fericit fiind de Viață.