Trimitem vise-n vremi și depărtări
Ori după o mâncare mai picantă...
Căci totuși e mai bine peste zări:
Străinătatea-i mai interesantă.

Doar până la tejghele de au mit
Ori peste gard se-ntind ceva să vadă
Te simți că ești lipsit și înjosit
Nu-ți mai ajunge doar să dai din coadă.

Iar când privești pistrui de galaxii,
Un orizont cu trenă azurie
Ca om parcă începi ca să te ții
Și un avânt auzi de drumeție.

Simți de odată că n-ai rădăcini,
Nu ești sortit ca să hrănești doar lutul
Și ce îți pasă ce e prin vecini
Când bate în fereastră începutul.

Privirile nu îți poftesc cununi,
Iar norii nu îi cauți după formă -
Ai sete de uimire în minuni,
Să vezi o ipoteză - axiomă.

„Isuse! - zic -nu-i bine că visez
Când obosit în fumul de tămâie
Prin studiere trebuie în crez
Să cresc cu gustul vieții de lămâie.

Să bat mătănii lângă orice pas
În pofte ațintind un loc pe scenă
Tot socotindu-mi timpul ce-a rămas
Când lumea se va pierde fumigenă!”

„Copilul meu, - visează îndrăzneț
Din depărtare încă mai departe
Nu te foi în starea de orbeț,
Ci treci cu visul dincolo de moarte.

Un creator și este visător
Cu aspirații dalbe spre lumine
Și ca să-ți fie traiul mai ușor
Primește niște vise de la Mine.

Ele te-or întări în drumul tău,
Un pod vor face de la zare-n zare
Dorința ta de Om și Dumnezeu
Îți vor desface necuprinse aripi.

În fața lor s-or despica și legi
Ce-au prins în cerc putința omenească...
Doar fii atent când visele-ți alegi:
Oricărui vis i-i dat să se-mplinească!!!”