De ce scriu, de ce citesc ?

Am putea scrie destule,Pe Isus să-l povestim.
Vorbe mari, cuvinte , lacrimi, să vărsăm sau să rostim!
Unul are meșteșugul mai bogat ca celălalt,
Altul scrie doar cu Duhul: ce-a iubit și învățat...

Fiecare se așterne, pe hărtie, dor, necaz,
Numai Domnul știe însă, ce-ai avut în suflet az' !
După ce găsești acasă, sau în teasc de ești zdrobit:
Vei cânta în grea durere, sau vei plânge fericit...

Mulți avem inimi bolnave, goluri multe de umplut,
Și cătăm cald-alinare, mângâiere, cânt, sărut !
Eo lipsă ce ne roade, ne consumă energie,
Viața pe pământ e stearpă, vrem să fim în veșnicie...

Și aunci sorbim din pagini,picuri ce din suflet vin,
Ne hrănim cu bucurie, cu-al poeților gând fin !
Sorbim fiecare frază, ce ne-apropie de cer,
Ce-adâncește , luminează, al lui Dumnezeu mister...

Poate pare jucărie, poate pare timp pierdut...
Dară ca să intri-n ceruri, tre' să fii un nou născut !
Vers cu vers, strofă cu strofă, poți păși încet spre țel,
Ce visezi azi ,mâine-i crede : și-l vei întâlni pe Miel !