Nu e stanca asa cum e Domnul
Autor: risti Dumbraveanu
Album: fara album
Categorie: Diverse
NU E STÂNCĂ AŞA CUM E DOMNUL.
STANCA Bloc mare de piatrã în munţi, cu pereţi abrupţi şi cu vârfuri colţuroase.
Am fost vara asta cred ca de 2 ori la Cheile Bicazului . Fantastic de frumos. A chiar ţin minte că într-un an am mers de 4 ori cred . Parca nu ma mai satur de mers acolo . Te cuprinde o liniste si parca nu ai mai vrea sa se termine ziua sau noaptea , nu vrei sa pleci . Am mers şi bătut atâta drum numai şi pentru câteva ore. Totul este deosebit de frumos.
De la distanta inaite de a intra in munti simti fiorul acela de maretie de ceva care este suprem si de neexplicat. E minunat. Incepi sa urci muntii cu masina sau pe jos si parca te pierzi intre stanci intre copacii care atarna amenintatori in jos si e mirific. Incepe sa fie putin mai frig si parca respiri aer mai curat mai pur, iti tragi rasuflarea si mergi inainte . Multi ca si tine merg pe jos numai din placerea de a merge si admira natura facuta de Dumnezeu . Sunt locuri în care este linişte deplină şi poţi să asculţi munţii în altele apa parcă urlă şi te contopeşte cu mugetul ei. De aproape poţi să atingi stânca cu mana şi vezi ce rece e iar la mare distanţă vezi piscurile munţilor ce stau semeţi acolo de mii de ani. E un peisaj de poveste.
La un moment parca cazuta de undeva pare o stanca mare si tare de tot . era mare si iesea din locul ei parca in sosea si era cam periculos. Dar ceea ce era scris pe stanca aceea era si mai socant. „ NU E STANCA ASA CUM E DOMNUL „ Am fost parca lovit de expresie. Nu e stanca asa cum e Domnul . Iata-ma pe mine admirand creatia lui ceea ce El a facut ptr mine, ce poate mana Lui tare sa faca. Eram pierdut si furat de frumusetile pe care le vedeam , nu mai aveam timp sa casc ochii si sa-mi umplu privirile de maretie. Si parca expresia Nu e stanca asa cum e Domnul m-a lovit. Cat de incantat eram eu de Munti de Padure de Strada ce serpuia cand lin cand abrupt printre munti si ape . Si pierdusem cu mare rusine ceea ce era esentialul si anume : „NU E STÂNCĂ AŞA CUM E DOMNUL „
Cum e posibil aşa ceva? Merg prin lume şi văd ce a creat Dumnezeu şi de frumusetea creaţiei uit de Creator. E-o mare prostie nu-i aşa. Ce uşuratec pot fi să uit de esenţă şi să fiu furat de ceea ce este pe din afară.
Ochii mei trebuiau sa-L vadă pe Dumnezeu de la primul semn.Nu munţii erau importanţi, nu piscurile care se iveau dintre nori, nici apa care gonea învolburată, nici bucăţile de stâncă ce străjuiau paşii noştri, nici prezenţa noastră acolo nu conta , ceea ce era de valoare era ca NU E STÂNCĂ AŞA CUM E DOMNUL!!. Literele alea scrie mai mult sau mai puţin caligrafic alea erau adevărata esenţă şi dacă eram mişcat de ceve trebuia să fie versetul spus altă dată de Ana . Nu e stâncă aşa cum e Domnul.
Pur si simplu expresia m-a adus cu picioarele pe pământ. Ce uşor pot fi furat de aparenţe de cea ce nu are valoare de ceea ce înşeală ochiul , ce uşor pot pierde ce are greutate şi contează cu adevărat. Nu am fost în stare să prind valoarea.
E fain să stai pe stâncă. Am mers vre-o câteva zile mai târziu şi am urcat pe o stâncă. Am urcat cam o jumătate de zi şi am ajuns pe o stâncă. Eram undeva în mijloc, peste tot în jur erau munţi mai mari sau mai mici dar noi eram pe o stâncă în mijloc. Jos era prapastie şi aveam un singur culoar pe care am urcat în rest eram pe stâncă. Era frumos sus acolo. Din nou m-am gândit la versetul cu stânca.
Parcă din toată excursia mea la munte Versetul care mai târziu am aflat că l-a spus Ana a rămas valoare şi de preţ.
Unde stau eu acum , sunt pe Stâncă? Ce-am făcut eu cu Stânca?
1. Pot fi furat de frumuseţile din jur de ceea ce nu are adevărata valoare şi să nu mai fiu pe Stâncă. Sunt lcruri care pot să mă dea jos de pe Stâncă , şi poate că nu sunt cu adevărat rele ci lucruri fine şi vrednice de admirat şi preţuit, dar dacă eu cad de pe Stâncă? Nu e stâncă aşa cum e Domnul.
2. Pot fi furat de firea mea rea şi plină de păcat. De neveghere , de nepăsare de starea în care sunt şi merg înaine fără să iau aminte la drumul pe care merg la ceea ce fac , la ce las eu în urmă.Şi cad de pe Stâncă. Poate de aceea trebuie ca să văd versetul spus deAna : Nu e stâncă aşa cum e Domnul.
Ce mare expresie este aceasta Nu e stâncă aşa cum e Domnul. Ce mare adevăr în ea . Când spui de o stâncă, te gândeşti la ceva tare la ceva veşnic şi stabil. Poate stânca care am vazut-o eu era acolo de mii de ani, poate de când a făcut Domnul pământul, dar mai tare mai veşnic mai stabil este Domnul .
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/eseuri/10867/nu-e-stanca-asa-cum-e-domnul