Cu ce-aş putea să îţi compar iubirea
Şi jertfa Ta cum pot a măsura?
Când Tu eşti peste tot omniprezent
Şi ne-ai salvat cu însăşi viaţa Ta!

Cum aş putea să-Ţi mulţumesc vreodată
Că ne-ai iubit pe toţi deopotrivă
Şi-n chinul cel mai groaznic Te-ai rugat:
"O, iartă-i Tată! Nu le ţine vină!"

Cum aş putea să înţeleg Isuse
Atâta har... şi pace... şi-ndurare
Ce le reverşi cu dragoste spre noi
Acei ce Te-am trimis către pierzare...

Şi chiar dacă n-am fost atunci... acolo...
Şi n-am bătut în cuie braţul Tău
Te osândim şi noi prin nepăsare
Şi prin păcatul ce te-apasă greu...

Dar ne-ai iubit o, Doamne-atât de mult
Şi încă ne iubeşti şi mijloceşti...
Cu sângele ce încă se prelinge
Veşmintele-ntinate curăţeşti!

Cum aş putea să-Ţi mulţumesc vreodată
Că m-ai iubit pe mine-un păcătos?
Azi cânt voios şi-Ţi laud măreţia
Căci m-ai salvat şi-s fiu al Lui Cristos!

Vulcan01-05-2013
Mary