Și dacă plâng, nu-nseamnă că sunt trist,
Chiar și cei tari oftează când e greu,
E semnul dragostei ce-mi poartă Christ
Și dragostea profundă ce-I port eu.

Și dacă plâng, nu este un păcat,
Chiar Domnul Isus plâns-a în  grădină,
E semnul bucuriei ce mi-a dat,
Tatăl din cer, prin grația-I divină.

Și dacă plâng, nu-seamnă că-s uitat,
Nici că sunt singur în a mea umblare,
Nu-nseamnă că-s lovit sau  blestemat,
Ci este semn de binecuvântare.

Și dacă plâng, nu este spre pieire,
Nici nu înseamnă că-s dezmoștenit,
Cu lacrimi, curățesc a mea trăire
Și drumu-ngust spre zări, spre infinit.

Și dacă plâng în mijlocul furtunii,
Cu cât mă-ndoi sub șfichiuiri de vânt,
Îngenunchind, Te strig timid: "Rabuni! "
Tu mă ridici și-mi dai un nou avânt.

Și dacă plâng, în duh primesc tărie,
Căci am primit de sus o revelație,
Când trupu-i dăltuit cu măiestrie,
Renasc, mă simt "om nou", ca la creație.

Și ce-aș mai vrea, mai mult de-atât, Părinte?
Lucrează Doamne-n mine curăția,
Prin harul Tău, mă-mbracă-n noi veșminte
Căci îmi doresc cu Tine, veșnicia.

01/05/13, Barcelona- Lucica Boltasu