Ne apropiem cu pași repezi de momentul în care creștinătatea se va saluta pe stradă și în locașele de cult cu propoziția „Hristos a Înviat!”.

   Referitor la Învierea Domnului Isus o cred și o afirm pentru că o afirmă Scriptura. Unii care se consideră cunoscători ai unor dedesubturi așa zise creștine îmbrățișează minciuna luciferică, potrivit căreia Domnul Isus nu a murit ci S-a căsătorit și a întemeiat o familie pe pământ iar continuatorii acestei familii sunt persoane „cu sânge albastru”. Contra-argumentul meu este minunea de transformare a atâtea sute de mii de vieți omenești care au la bază Scriptura și învierea Domnului Isus. Nu pot crede că cineva poate fi schimbat de o minciună atât de radical, încât să fie gata după aceea să plătească cu însăși viața pentru că este creștin, un martor al învierii Mântuitorului. Eu cred că transformările de care vorbim sunt posibile datorită învierii… O cred și o afirm pentru că nu o poate contesta nici măcar istoria. Este evident că mormântul Domnului Isus a rămas gol iar așa cum se spunea și în altă parte: „dacă ucenicii au mers din greșeală la un alt mormânt, de ce a recunoscut Sanhedrinul, care cunoștea locul precis al mormântului autentic, că mormântul era gol? De ce nu a arătat cadavrul lui Isus cel răstignit ca să reducă pentru totdeauna la tăcere mesajul învierii transmis de Biserica Primară?” Sinedriul a trebuit să recunoască cu rușine că mormântul era gol și uite așa istoria nu poate contesta învierea Mântuitorului. Unii afirmă că suferințele Mântuitorului pe cruce i-au provocat nu moartea ci doar un leșin. Contrazic acest argument pledând în favoarea romanilor care știau că răstignirea este cale sigură spre o moarte lentă și dureroasă și nu pot să cred că soldați obișnuiți cu crucificarea rebelilor ar fi fost atât de neștiutori când un om moare sau doar leșină și de asemenea nu cred că ar fi fost atât de imprudenți încât să nu verifice înainte de a-l da jos pe crucificat dacă e mort sau doar leșinat. Faptul că au încuviințat punerea Domnului în mormânt arată convingerea acestora că Domnul Isus a fost mort. „Mai mult, dacă apostolii sau urmașii lor ar fi inventat istoria mormântului gol pentru scopuri apologetice, cu greu ar fi afirmat ei, așa cum o fac în cele patru Evanghelii, că descoperirea a fost făcută de femei, fiindcă mărturia femeilor nu era acceptată într-un tribunal evreiesc”. Soldații de atunci au fost învățați să mintă spunând: „pe când dormeam noi, ucenicii Lui au venit și I-au furat trupul”, însă întrebarea mea și a altora este cum poți cunoaște cine a furat ceva dacă pe întreg parcursul acestui eveniment, tu ai dormit? Cineva poate va spune, „Domnule, Biblia e o carte făcută de creștini ca o pledoarie în favoarea crezului lor și nu neapărat o cronică a adevărurilor istorice”. Dați-mi voie aici, să amintesc că la învierea Mântuitorului una din evanghelii afirmă „CÂND L-AU VĂZUT EI I S-AU ÎNCHINAT DAR UNII S-AU ÎNDOIT”. Dacă Noul Testament ar fi o ticluire sau invenție apostolică sau a creștinilor de mai târziu întreb oare câți din ei ar fi spus că se îndoiau de propriile lucruri văzute?  Adevărul rămâne adevăr oricât de mult s-ar strădui unii să-l îngroape, și anume „HRISTOS A ÎNVIAT!”, „ADEVĂRAT A ÎNVIAT!”.

   Dumneata crezi în înviere? Și mai mult de atât: trăiești dumneata în înviere?