A fost o neagră dimineaţă
După o noapte de suspine,
O zi ce începea semeaţă
Cu vizită de oşti străine.

Din convoiul cu ciomege
Conducând acea cohortă,
Un chip totuşi se distinge,
Era o faţă cunoscută…

Culcat-a fost şi ea cândva
Poate pe pieptul lui Isus,
Dar acum vrea altceva...
Pe soldaţi la El i-a dus.

A facut o plecăciune
Şi apoi L-a sărutat,
Era semnul lor anume…
În mâinile lor L-a dat.

Veniţi ca dup-un tâlhar,
Cu săbii multe, cu ciomege
Era modul lor barbar
Nu puteau a-L înţelege.

S-a ‘mplinit astfel Scriptura:
La Sinedriu, la Pilat,
L-au trimis, pierzând măsura,
La moarte L-au condamnat.