Am cunoscut Iubirea trădată pe arginți,
Dar ura s-O umbrească n-a putut,
Ci doar durerea căderii dintre sfinți,
Dezlipirea din brațele-I fierbinți,
A celui drag, în veci de veci, pierdut.

Am cunoscut Iubirea, în Ghetsimani lupta,
Din cerc de humă ar fi vrut să iasă,
Dar a ales prin lupta cea mai grea,
Ca Dumnezeu să-Și facă voia Sa,
Căci ne vroia ajunși biruitori, Acasă.

Am cunoscut Iubirea în palme adunând,
Din sulul timpului, a omului păcate,
Strivite-n cuie, spălate-n Sânge Sfânt,
Iar când vei bate palma în sfântul legământ,
Să știi că în dureri ți-au fost iertate.

Am cunoscut Iubirea întinsă peste ape,
Din stropii lor, durerea să adune,
Când a strigat, în chin cumplit, „Mi-e sete”,
Apele nemiloase, muiat-au un berete
Și I-au dat să bea oțet cu-amărăciune.

Am cunoscut Iubirea pe-Atarul Căpățânii,
Cu brațele întinse pe a durerii cruce,
Ocrotind pe-acei ce-n urmă-I vor veni,
Oprind vrăjmașii lor, în fiecare zi,
Parcă ar spune „de-aici nu se mai trece”

Am cunoscut Iubirea părăsind mormântul,
Am întâlnit-O Minunată, Vie în grădină,
I-am înțeles atunci, tainic, Cuvântul
Pe care mi-L șoptise ani de-a rândul,
Mă chema, cu dor, la Viață, în Lumină.

Am cunoscut Iubirea, acum, cu-adevărat,
Neprihănită, Vie, Ea nu va avea moaște,
Mântuitoare, Jertfă, Miel Sfânt sacrificat,
Iubit Fiul Lui Dumnezeu, Cristosul Înviat,
Sărac este, sărac, cel care n-O cunoaște.

Amin!