Oare cum plângea văzduhul
Când Cerul s-a întunecat?
Cum s-o fi mişcat Pământul,
Cât era de-ndurerat?

Trei ceasuri fără lumină,
Soarele s-a tulburat!
În acel tablou de tină
Totul s-a cutremurat…

Se aude-n ceas tâziu:
“Eli, lama sabactani!”
Striga al măririi Fiu.
Şi râdeau de El romanii…

Au fost clipe nesperate,
Căci mulţi ochii şi-au deschis.
Clipe tulburi, neuitate
Boldul morţii n-a învins!

Mulţi oameni au înviat,
Din morminte au ieşit
Multora s-au arătat
Viaţă nouă au primit!

Viaţă nouă, altă şansă
Cere azi şi vei primi!
N-aştepta altă revanşă,
Dă-i Lui golul inimii!