Am fost nebun când am crezut că Te-am ales.
Și chiar dacă știam că inima mea depravată,
Cu nici un chip n-ar fi ales a Te urma vreodată,
N-aș fi crezut că Tu din veșnicii, pe mine m-ai ales.

Am fost nebun când singur, orb și fără de-înțeles,
Tot căutam să-mi demonstrez chiar și cu sila,
Că-ți merit toată dragostea, harul și mila.
Însă… nebun am fost și n-am crezut că m-ai ales.

Am fost nebun când afirmam atât de des
Că pot să te aleg mereu, fără ca Tu să mă susții.
Nici azi nu am răspuns, dar cred că bine știi…
De ce din veșnicii făr’ să Te-aleg, Tu m-ai ales.