Nu exista nici o indoiala ca transportul aerian ne face lumea din ce in ce mai mica. Tinerii au oportunitati de lucru si calatorie la care vechile generatii nici nu au visat. Este foarte obisnuit acum pentru tineri ca in vacantele de vara sau in anii GAP sa-L slujeasca pe Dumnezeu in afara hotarelor tarilor lor, dar cu aceste oportunitati vin acuzatii si cinism din partea altora. Acuzatiile adesea vin din cadrul bisericii, de la oamenii carora le place sa fie observatori si nu lucratori in aceasta holda coapta.
Misiunea interculturala ii face pe oameni sa vorbeasca si noi adesea auzim remarci la adresa tinerilor care suna ca acestea:

1. Ei se duc la distractie/vacanta
2. Nu sunt destul de maturi
3. Se pot duce pentru ca n-au responsabilitati
4. Ei nu au familie langa care sa stea si de care sa ingrijeasca, deci e usor pentru ei sa plece in Misiune
5. E mai usor pentru ei
6. Ei nu au obligatii pe care sa le pastreze sau sa le faca
7. Ei sunt prea tineri sa lucreze sau sa fie implicate in vreo misiune interculturala
8. Ei cheltuiesc prea multi bani

Comentarii ca acestea abunda in cercurile crestine de astazi. Desi exista un anumit adevar in unele din ele, acestea nu sunt universal adevarate. De aceea, daca nu vorbim de universalitate, ca servitori ai lui Cristos, trebuie sa fim atenti sa nu generalizam. Una dintre cele mai rele arme este generalizarea. Noua, crestinilor, ne place sa generalizam fara a lua cunostinta ca atunci cand facem acest lucru intram, de fapt, intr-o zona periculoasa. Cat de adevarate sunt punctele de vedere de mai sus? Sunt tinerii lenesi? Sunt ei iresponsabili? Sunt ei imaturi? Au responsabilitati de orice fel? In acest articol sper sa investighez aceste comentarii aruncand o privire asupra realitatii pe care tanara generatie o intampina astazi.
Voi desface firul in patru asupra fiecarui comentariu si voi explora starea de fapt a acestora, sa vad daca aceste comentarii sunt adevarate sau nu. In concluzie scopul este sa demonstrez ca avem nevoie sa fim atenti in a nu-i judeca pe tineri, ci dimpotriva, sa invatam de la ei si, atunci, sa ne alaturam lor in aventura de seceris a recoltei coapte. Chiar daca suntem tineri sau mai maturi cu cativa ani, trebuie sa intelegem ca servim acelasi Dumnezeu, in aceeasi lume, pentru aceeasi oameni, care sunt iubiti de Cristos.
Inainte de a incepe acest studiu, as vrea sa mentionez ca mai multe statistici pe 2006 arata ca foarte multi tineri au urmat intr-adevar chemarea lui Cristos de a se duce si a lucra alaturi de El in jurul lumii cu scopul de a implini Marea Insarcinare.

1 Ei se duc la distractie/vacanta
Aceasta afirmatie este probabil cea mai des folosita impotriva tinerilor. Aceasta deoarece oamenii nu sunt bine informati sau din simplul motiv ca aceia care fac aceste observatii nu sunt interesati in a vedea tineretul implicat in misiunea interculturala. [1] Un aspect mai larg este acela ca cei care se plang, ei insisi nu vor sa fie implicati in misiune si, deci, aceasta reprezinta o scuza excelenta. Trebuie sa fim atenti privind faptul de aintelege ca nu e legitim sa afirmam ca tinerii se duc la distractie, atunci cand ei calatoresc in jurul lumii sa il serveasca pe Cristos. Este necesar sa recunoastem ca astazi avem cel mai mare numar de tineri fata de alte dati care vor sa lucreze pentru Cristos in misiune interculturala, in special pe perioada vacantelor.
Al doilea lucru care merita mentionat este ca, in timp ce tinerii sunt la scoala sau universitate, majoritatea din acestia sunt deja implicati in activitatile bisericii locale, in Organizatii locale sau actiuni de caritate. (Pentru mai multe informatii vezi statisticile de anul trecut efectuat de anumite organizatii)


Misiunea nu este distractie la club, ci implicare activa
Unii tineri intotdeauna au luat misiunea interculturala ca pe un lucru foarte serios. Pentru unii dintre ei, a pleca in afara tarii nu este chiar asa de usor dar, in ciuda acestui fapt, ei vad in misiunea fata de Cristos o adevarata aventura, care este o experienta reala de invatare. Echipei plecate in misiune ii este prezentata o insarcinare si o prioada pentru a o duce la capat. In aceasta prezentare sunt una sau doua zile de relaxare in care ei vor explora tara unde vor servi alaturi de Cristos. Totusi, cand spunem "explorare si timp liber", parem sa uitam, ca e vorba doar de o zi sau doua libere, in urma altor zile de munca asidua. Trebuie sa realizam ca misiunea nu este distractie sau vacanta, ci o incredintare in cadrul careia diferite grupuri de oameni sau indivizi isi iau atributia de a servi alti oameni si, in acest fapt, scopul lor este de asemenea sa exploreze zona unde se afla, sa cunoasca localnici si, nu in ultimul rand, sa imprataseasca oamenilor Evanghelia lui Cristos, care da libertate celor inabusiti de pacat. Acesta nu este un concept nou. Idei ca acestea sunt si in Scripturi si trebuie sa ne familiarizam cu ele. [2] Cu toate acestea, nu trebuie sa ne focalizam atentia asupra unui singur lucru atunci cand ne gandim la misiunea pe care tinerii o conduc. Trebuie sa echilibram lucrul lor si sa fim atenti la celelalte zile si apoi sa ne rugam ca Domnul sa ne (le) dea intelepciune de a-L servi mai bine.

Misunea este munca sustinuta si nu o prezentare scenica
In vara lui 2006, in iulie, m-am alaturat unei echipe din Irlanda de Nord si am avut marea ocazie de a vedea cum tinerii lucreaza in alte tari. Aceasta echipa era parte din organizatia "Crusaders" si 15 tinerii au venit sa lucreze pentru Domnul in Romania . Uimirea pe care am avut-o si admiratia pe care administratorii taberei "Cristia" din Suceava ne-au aratat-o, ne-au dovedit ca tinerii pot fi lucratori buni. Ei au fost uimiti de implicarea pe care acestia si-au asumat-o si pe care au implinit-o. Mai mult decat atat, ei au fost surprinsi de cat de repede acestia si-au implinit sarcina. In acest scop, unul dintre administratori a pregatit o surpriza pentru tineri ca sa le multumeasca pentru munca lor depusa. Impactul pe care acesti lucratori l-au lasat asupra liderilor din tabara romana a fost uimitor. Ma intreb daca noi, ca lucratori din Occident, am putut sa le multumim celor care au putut sa ia initiativa de a pleca sa serveasca lumea lui Cristos in lumea lui Cristos.
Alta marturie din vara trecuta vine de la grupul "Exodus" care a trimis 35 de echipe formate din tineri in jurul lumii. Fiecare tanar are o experienta personala si o poveste despre cum Cristos a lucrat prin ei in locurile unde au fost trimisi in cadrul misiunii. Am vorbit intr-adevar cu niste prieteni ("Tinerii pentru Cristos") care au fost in alta parte in Romania (Arad ) si acestia mi-au spus ca au fost acolo sa faca munca manuala si de asemenea sa petreaca timp cu copiii si tinerii de acolo. Timpul lor acolo nu a fost o vacanta de distractie, ci o munca sustinuta. De fapt lucrau depunand mult efort in asa fel incat sa-si indeplineasca sarcina inainte de termen.

Misiunea este personala, nu mecanica
Nu ar trebui niciodata sa subestimam lupta emotionala pe care tinerii o duc in misiunea interculturala. Uneori tinerii se gasesc ei insisi prea atasati de oamenii cu care lucreaza si este foarte dificil pentru ei sa mearga mai departe. Atasamentul emotional nu este dificil numai pentru aceia care se duc sa lucreze dar si pentru cei care sunt serviti. Aceia care nu sunt implicati in astfel de lucrari ar trebui sa isi gaseasca timp sa se roage pentru ca Domnul sa ii ajute pe cei care intalnesc oameni si culturi din alte parti ale lumii. Este usor sa comentam ca tinerii se duc doar in vacanta, dar cand unul este implicat intr-o insarcinare, ceea ce poate vedea o persoana sunt oameni si munca si, deci, nu exista timp pentru plangeri sau discutii pe ascuns, care sa ii indeparteze in loc sa ii apropie de har.
Problemele emotionale fac parte intr-o mare masura din misiunea interculturala. Dorul de casa este o realitate pe care multi tineri o intalnesc in astfel de situatii. Cu acest gand este nebunesc sa afirmam ca ei s-au dus in calatorie doar sa se distreze. Tuturor ne place sa traim si sa lucram in propria noastra zona de confort, dar cand se duc intr-o misiune tinerii adesea se gasesc implicati prea mult. Ei nu pot alege ceea ce vor sa faca, ci fac ceea ce le este alocat. Unora li se va cere poate sa spele toalete, sa spele vase sau copii, sa lucreze cu orfani sau cu batrani, chiar cu copiii strazii sau sa viziteze nevoiasii din spitale, fiind implicati in proiecte sau sa ia parte la slujbele bisericii locale. Acestea sunt unele cai de a pune pe hartie o lista a lucrurilor facute, dar cel mai bine pentru fiecare cititor si lider este sa puna mana pe telefon pentru a pune intrebari agentiilor misiunii sau sa sune departamentul de tineret care sunt implicate in misiune. Luand legatura cu acestia e cea mai buna cale pentru ca dumneavoastra sa va dati seama ce au ei de spus despre tinerii in misiune.


Partea 2-a va continua

Cosmin Pascu a absolvit Colegiul Biblic din Belfast si acum lucreaza cu studenti si tineri profesionisti la Biserica evanghelica All Saints din Belfast. Dorinta lui de a lucra cu tinerii si studentii ii da posibilitatea de a invata, de a scrie si de a impartasi cu altii dragostea luiCristos si Harul Lui minunat. Experienta sa si lucrul cu tinerii din tara de origine, Romania, cu studentii lui din Irlanda de Nord si cu aceia din jurul lumii, l-au facut intr-adevar cunoscut multor oameni in ultimii ani aici in Belfast.