În veac trepidant, grăbit spre neant,
Dominat de: computerul-zeu,
De card și fast-food, de amorul-instant,
De-aș fi robotul tău, o, Domnul meu!

Fiind programată, ca veșnic iertată,
Să calc peste fire, pășind spre sfințire,
Fără să cad, în păcat, niciodată.
S-alerg făr-oprire, spre desăvârșire!

La vocea-Ți prezentă, mereu fiind atentă,
Să nu am, pe Cale, erori capitale,
O clipă defectă, și, etern, perfectă,
Ghidată de comanda Voii Tale!

Sistemul să-mi cadă, piese să-mi ardă,
Dac-aș îndrăzni, și-aș păcătui,
Limba s-amuțească, vorba-mi s-o oprească,
Dacă aș minți, sau de-aș cleveti!

Spune-mi, o, Tată! Cum, diavolul poate
Să domine tare, în a sa prinsoare,
Să țină legate inimi furate,
Suflete goale, să ducă-n pierzare?

Îi are-nsemnați, pe cei posedați,
Satan, cu bice, ferm îi conduce,
Dar pentru salvați, de Duh luminați,
Semnu-Ți, Isus dulce, este o cruce!

De-ai domni, Isus, cu puteri de sus,
În vieți dăruite- de Tine, iubite,
Orice creștin uns, să-Ți fie supus,
Suflete smerite, ar fi înmiite!

De Tine-aș vrea, toată, să fiu dominată,
De Duh- biruită, de Har-copleșită,
De Voia-Ți curată, mereu motivată,
De lut dezlipită, pe deplin sfințită!

Divinule Meșter, Sublim Inginer,
Cu o citeră, din duh și literă,
Vreau să-Ți cânt în cer, precum un înger,
Căci mi-ai dat o voință liberă!

Țelu-am înțeles, și-l voi pune-n vers:
Că aștepți, Isus, cu dor de nespus,
Nu doar să-Ți slujesc, ci să Te iubesc,
Nu ca rob supus, ci ca soață, sus!

Cristos, Sfânt Oier, ești un Cavaler,
Ce la ușă bate, nu sfarmă lacăte,
Nu ai pumn de fier, Tu mâna mi-o ceri!
Unde-I Duhul Tău, este libertate!

Amin!