Încă-o zi își duse veacul
Autor: Victor Bragagiu
Album: Rugăciune în Cale
Categorie: Incurajare
Încă-o zi își duse veacul
Ce i-l scrise Dramaturgul -
Violet ca liliacul
Înflori încet amurgul.
Un pământ s-a-ntins din grele
Că auzul mă întreabă
Țârâiesc din ceruri stele
Ori că greierii din iarbă?
Mai răzbate dinspre luncă
Cum nechează-n nedreptate
Caii sloboziți din muncă
Și împiedicați pe noapte.
Satul tace pe tăcere,
Liniștit pe liniștire,
Netrăirea-n înviere
Construiește cimitire.
Cheamă-n teamă heruvimul
Pașii mei pe întrecute
Când privesc spre țintirimul
Cu avânt de cruci tăcute.
Dar ieșii pe mal de apă
Și pornii de-a lungul văii
Unde inorogi adapă,
În opinci bătrâne, zmeii.
Frica mi s-a dus pe unde,
Inima-mi privește-n zare
Că-ntunericul pătrunde
Versuri de privighetoare.
Ce se toarnă fără note,
Fără chei și portative
Pe ideile-mi bigote,
Pe-nchinări de substantive.
Un gând aspru mă întrece
Întrebându-mă în față
Ce-am pierdut în noaptea rece
Și nu dorm spre dimineață?
Toată lumea doarme clară
C-așa-s traiuri înțelepte:
Să se culce de cu seară
Și în zori să se deștepte.
Sunt ca mânzul cărui piedici
Au uitat să-i pună-n fugă
Și fug sănătos de medici
Să ajung din urmă-o rugă.
Ce-am trimis-o să se-nalțe
Din înțelepciuni cărunte
Ca să poată să-și descalțe
Încălțări pe vârf de munte.
Să m-aștepte-acolo-n tihnă
Când eu din a beznei pături
Voi ieși fără odihnă
Să m-așez cu ea alături.
Să vedem plini de uimire
Ca în basmul din colinde
Soarele când, ca un mire,
Dimineața va cuprinde.
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/109137/inca-o-zi-isi-duse-veacul