Suntem la tema generală care vizează ”trezirea”.
   Este trezirea spirituală partea de care trebuie să se ocupe omul sau partea de care se ocupă Dumnezeu? Ar trebui să ne dăm noi peste cap, să agităm apele și să facem zgomot sau să așteptăm să miște Dumnezeu apele și să sufle trezire peste noi?

    Unii înclină mai mult că omul este responsabil să facă ceva pentru trezirea lui și a altora, că ar trebui să vegheze, să stăruiască, să caute, să umble, să se străduiască mai mult, să se disciplineze, să se roage, să ajute, să postească și să dea mai mult.
  Accentul pus de către acestă tabără este pe responsabilitatea omului de a fi activ în provocarea trezirii.

   Alții consideră că omul nu poate face nimic să stârnească sau să provoace trezirea decât să aștepte intervenția suverană a harului lui Dumnezeu. Ei sunt convinși că zbaterile omului, oricât de bine intenționate și de sfințite ar fi, nu au nici-o contribuție la a produce trezirea; prin urmare, responsabilitatea pentru trezire aparține în exclusivitate lui Dumnezeu.

   Mai este o categorie neutră în care sunt cei pe care nu-i interesează, dacă și de unde vine trezirea.
Ei își văd mai departe de ogoarele lor, studiile lor, joburile lor, prieteniile lor, magazinele și cumpărăturile lor, muzica și sporturile lor, mașinile și gadgeturile lor.
 Pe ei nu-i interesează cine intră primul în ecuația trezirii, responsabilitatea omului sau harul Lui suveran.

   Și ar mai fi câțiva care cred că ambele tabere sunt greșite în premiza lor.
Tot aceștia mai cred că ambele tabere au dreptate.
Ai citit bine!
De fapt, aceștia din urmă nu cred că au de a face aici cu o dilemă, ci cu un paradox!
Trezirea spirituală nu trebuie abordată ca și o dilemă, în care trebuie să aleg între două alternative contrare, care se exclud una pe cealaltă (ori, ori), ci ca și un paradox, în care deși avem alternative contradictorii, ele sunt ambele adevărate (și, și)!

 Credința creștină are paradoxuri și noi operăm chiar inconștienți cu ele: Cristos este om și fiul lui Dumnezeu, ”cine își va pierde viața, o va câștiga”, etc.

 Când te-ai trezit azi dimineață, cum sau cine te-a trezit?
Te-ai trezit singur pe baza ceasului biologic interior care te-a anunțat că este vremea trezirii?
Sau te-a trezit ceva din exterior,”alarma” de la ceas ori mobil sau... glasul unei persoane?
Sau a fost nevoie să te tragă cineva afară din pat și să arunce apă pe tine? :-)
Oamenii se trezesc din somn în moduri diferite.
Uneori au nevoie de alarmă, alteori se trezesc fără stimuli externi.
Dar, se trezesc. Nu înseamnă că se vor și da jos din pat!

  Eu cred că problema majoră nu este trezirea noastră, ci scularea și datul jos din pat - părăsirea condiției confortabile care ne ține de cald!
  Duhul Sfânt ne tot dă alarme interioare și exterioare ca să ne deșteptăm!
  O face mai suav, gingaș, prin cântece și predici - prietenește, dar și mai agresiv, prin incidente, boli, trădări sau accidente.
  Vom face ce ține de noi ca să auzim alarma Lui?
  Vom avea curajul să ne sculăm din starea noastră de somnolență și să pășim hotărâți spre ziua și viața nouă?