Cînd orizonturi, sufletul atinge
Şi inima se bucură-n extaz,
De Luminarea Celui Viu ,
Şi Veşnic Treaz,
Tu eşti chemat, să ieşi
Spre larg, spre Infinit,
În nemurire şi odihnă,
Unde ţi-e sufletul primit.
Cînd ''totul piere'' -n jurul Lui,
Şi eşti atins de-a Lui Lumină,
Tu ieşi !
Te du spre veşnicii
Ţinîndu-L strîns de mînă.
Şi cînd pluteşti în Duh-cîntînd,
De dor, de Ţara cea Promisă,
Te du!
Te du!
Nu te opri!
Căci uşa cerului îţi e deschisă!
Şi lasă-ţi sufletul să zboare,
S-atingă ''piscuri aurii''
Uimeşte-te de-a Lui splendoare,
De ce va fi în veşnicii,
Atinge cerurile toate,
Prin ''Ungerea lui Dumnezeu''
Şi nu uita:
Sunt ale tale,toate,
Te-aşteaptă-n ele, Domnul tău!
Rămîi iubind a Lui promisiune,
Ce-i gata să se împlinească,
Şi nu uita:
Acolo sus,
E adevarata noastră... Casă.



Splendoare-n rugăciune...