În cimitir stau crucile tăcut,
Dar fiecare parcă-ar vrea să spună
Ceva frumos ce ține de trecut
Cu cerul curcubeului de Lună.

De liliecii moi și neauziți,
Catifelați mătăsurile rup ce
Și despre liliecii înfloriți
Cu parfumatul violet și dulce.

Înfrigurarea apei de izvor
Zbătându-se în vis și prospețime
Nebiruita sete pentru zbor
Ce-ar duce și ar duce-n înălțime.

Succesiunea valului cu val
În cușme aplecate și în spume
Chiar și oftarea gârbovă de mal
Ce-și scapă-n mare părțile de lume.

Și roua cu-argintiul răcoros,
Și cântecul cu slova argintie,
Și tot pământul înflorit frumos,
Și cerul un pământ care învie.

Sobrietatea nopților de corb
Cu-o ploaie arămie-n înserare,
Dar numai nu religia de orb
Și strălucirea stelei căzătoare.