Pe drumul care duce la dealul Căpăţânii
Trecea un Rege-om şi Salvator al lumii...
Purta pe umeri crucea din lemnul dăltuit
Trimis să moară-n chinuri...de oameni osândit!

Trecea cu ochii-n lacrimi şi fruntea sângerând...
Trecea...şi-n jur mulţimea-L întâmpina urlând
Pe El...Iubirea sfântă şi Fiu de Dumnezeu
Îl scuipă şi-L lovesc...iar drumul este greu!

O...Doamne, cât de crunt Ţi-au răsplătit iubirea
Când Tu-i chemai la viaţă ei Ţi-au dorit pieirea...
Tu ai lăsat în ceruri o slavă de-Mpărat
Iar ei Te-au pus pe lemn şi Te-au crucificat!

Şi totuşi i-ai iertat...cuprins de-un tainic dor
Tu ai cerut la Tatăl iertarea tuturor
Şi-apoi Te-ai stins...Pământul a prins a se mişca
Şi soarele cu spaimă-şi ascunse faţa sa!


Şi azi eşti tot pe cruce...şi azi Te răstignim
Prin ură...prin păcate...prin tot ce făptuim
Şi-Ţi întristăm Fiinţa...şi nu-i pe voia Ta...
Mai ai putere Doamne şi azi a ne ierta?

În marea-Ţi îndurare mai este timp de har,
Mai este timp de rugă şi jertfă la altar!
Îţi mulţumim, o, Doamne că încă ne iubeşti
Şi ne veghezi cu drag din slăvile cereşti!

Vulcan-25-05-2013
Mary