Mîna, ce azi s-a-ntins cu pîine,
Ai grijă, n-o batjocori
Și n-o huli, că poate mîine,
Lipsit din nou, tu poți să fii.

Mîna ce-ntinsu-ți-a paharul,
Cînd setea mult te-a încercat,
S-o binecuvintezi că harul,
De-a dărui, Domnul i-a dat.

Mîna ce oferă ajutorul,
Cînd în impas adesea ești,
N-o ignora! Biruitorul
Poți fi de-accepți ca să-l primești.

Mîna ce mîngîie-n durere,
Respect-o și duios s-o strîngi!
Doar Dumnezeu i-a dat putere,
Prin ea durerea s-o învingi.

Mîna care îți arată calea,
Pe unde trebuie să mergi,
Cinstește-o! Prin ea Îndurarea
Te-ndeamnă binele s-alegi.

Mîna ce tare ostenit-a,
Să ai din plin tot ce-ți dorești,
Iubește-o! Că ea mult trudit-a
În dragoste să poți să crești.

Mîna ce biciuie obrazul,
N-o blestema! O iartă acum!
Pentru ea roagă-te, necazul
Să n-o-nsoțească pe-al ei drum!

Mîna ce-n suflete sădit-a,
Al dragostei cuvînt divin,
Nu o huli cînd ea, ispita
Te-ncarcă cu amar venin!

Mîna ce s-a lăsat străpunsă
Ca mîntuirea-n dar s-o ai,
S-o venerezi, că e pătrunsă
De dragostea-I ce duce-n rai!

Plătit-a prețul mîntuirii,
Sus, pe Golgota, la Calvar,
Supremul har dat omenirii,
Acceptă-L ca pe-un sacru dar!