Îmi bat în geam

Mai vin din zarea îndepărtată
Și-mi bat în geam a ploii picuri,
Aștept să-mi spele încă odată
Și mintea-mi plină de nimicuri

Și inima-mi întunecată
Cu-a ei mulțimi de șiretlicuri,
Ca duhul meu curat să poată
Pătrunde-n orice labirinturi,

Acolo unde întemnițată
Și împodobită-n mizilicuri
Zace-o dorință adevărată
Și-afară liberă s-o scoată...

Mi-e dor de ploaie timpurie
În zori de ziuă revărsată
Și luminoasa bucurie
Ce nu se uită niciodată...

Mi-e dor de vântul care-adie
Făcând inima ca să bată
Doar pentru cer nu pentru glie
Și vreau să vadă lumea toată

Ce minunat poate să fie
Un om cu inima curată,
Ce-i adăpat cu Apă vie
Și-i plin de dor de veșnicie.

25/05/2013*Ioan Hapca
(Zaragoza)