Între cele două granițe

Acolo sus, e Casa Ta !
Iar pe pământ este a mea.
La Tine sunt doar zări senine,
La min’ poveri, doar cu suspine.

La Tine sunt numai cristale,
Grădini cu tei înfloritoare.
La mine sunt doar mărăcini,
Cu șerpi ascunși prin vizuini.

În Cerul Tău e numai cânt !
Lumină ce se scaldă în Cuvânt.
La mine-i sete de putere,
Indiferență și durere.

În Cortul Tău, nu este noapte.
Și nici vicleni, ce râd în șoapte.
Pământul, ce mă suferă și geme,
E un bătrân sleit de vreme.

Cu Tine stau acei ca Abel !
Pământu-i iarăși Turnu´ Babel.
În cer se aud doar osanale,
La mine doar, cântări de jale.

Sunt granițe între pământ,
Care despart un cer Preasfânt.
Sunt două lumi ce-au fost sortite,
Să fie atât de diferite.

Dar ai promis Isus atunci,
În țara Ta, Tu să ne duci !
Vierii, te așteaptă pe pământ,
Să-I scapi de veșnicul mormânt.

Sunt granițe ce despart azi, lumi,
Pământul, de acei ce-s buni.
Și vor rămâne granițe închise,
Până în ziua când, vor fi deschise.

Viorel Balcan 23 mai 2013