MĂ ROG PENTRU CEI DRAGI

Părinte drag încă din ceasul dimineții
Deschide-le Tu, ochii la starea frumuseții
Să vadă înc-odată că marea-Ți îndurare
Îi va-nsoți pe cale prin orice frământare
Să aibă siguranță și gând pentru Cetate,
Să manifeste-ntruna cereasca demnitate.
Iar vor păși în lumea cea plină de ispite
Și iarăși vor ajunge prin zone ne-nsorite
O, fii cu ei tot timpul și dă-le-ncurajare
Să poată să învingă în orice-mprejurare
Îmbracă-i cu putere și umple-i cu Duh Sfânt
Să fie mărturie pentru-n bătrân pământ,
Să-mpartă vestea bună oriunde ar ajunge
Iar unda de tristețe să poată s-o alunge.
Păzește-i de primejdii căci sunt pe drum o mie
Fă-i să-și mențină dorul de Cer, de veșnicie
Ferește-i de capcane pe calea lor plantate
De slugi ce-au fost prin mită, minciună angajate
Nu îi lăsa să cadă când e alunecare
Spre zonele în care e ceață, dezolare
Chiar de ar fi tratați cu ură, nedreptate
Ajută-i să răspundă cu zâmbet, bunătate
Mai pune-n ei curaj să-nfrunte vorba care
Ți-aduce Ție, Tată, batjocură, sfidare
Și nu-i lăsa cuprinși de stări ce țin de fire
Să poată să-mplinească și azi, a lor menire.
După o zi de trudă condu-i s-ajungă-acasă
Să poată iar să stea cu-ai lor iubiți la masă.

George Cornici