Uneori, când ne grăbim să ajungem de la o localitate la alta sau nu există mijloc de transport între două localităţi, putem să mergem cu maşini de ocazie. Dar aveţi grijă în ce maşină vă urcaţi, pentru că s-ar putea să găsiţi acolo un mesaj care să vă pună pe drumul către cer.

Carla Preda a trecut printr-o asemenea întâmplare. Ea era traducător de limba sârbă şi avea nevoie să ajungă urgent la Turnu Severin. A plecat din Timişoara spre Turnu Severin cu o maşină de ocazie. În acea maşină a fost luată de un copil al lui Dumnezeu, pe nume Beniamin Lup.

*

Carla Preda:

- Discutând amândoi pe maşină, mi-a spus că soţia lui a avut un accident de maşină şi trebuie operată. Am stat cu soţia lui în spital două săptămâni şi am îngrijit-o după operaţie.

A fost suficient timp pentru mine să-mi dau seama că Eugenia Lup este foarte diferită de alte persoane pe care eu le întâlnisem în viaţa mea. Era foarte liniştită, foarte calmă. Citea o carte numită "Rugăciunea lui Iaebeţ", tradusă de soţul ei. Liniştea ei m-a impresionat atât de mult, încât am început să pun întrebări. Am aflat că viaţa mea poate fi transformată. Ceea ce m-a ajutat să-mi schimb şi eu viaţa au fost chiar ei doi. Ei, ca familie, ca şi cuplu, liniştea şi felul în care se înţelegeau. Eu nu i-am văzut niciodată certându-se. Întotdeauna aveau o comunicare extraordinară. Am fost foarte curioasă de secretul fericirii lor.

Eu treceam prin foarte multe probleme în căsnicie. Sunt măritată de la 17 ani, iar la 20 de ani am avut un copil. Am avut o viaţă tumultuoasă, o copilărie foarte grea, aş putea spune chiar nefericită, datorită tatălui meu. Nu este o acuzaţie este un adevăr.

M-am căsătorit cu speranţa că o să fie mai bine. M-am măritat foarte devreme şi a fost, pot să spun, o greşeală. Despre căsătorie am crezut că este salvarea mea, dar nu a fost. Ştiam despre Dumnezeu, dar nu am ştiut niciodată că te poţi ruga direct lui Dumnezeu şi că poţi avea o relaţie directă cu Dumnezeu, că poţi deveni copil al lui Dumnezeu.

Astfel, din relaţia pe care Eugenia şi Beni o aveau, am aflat că liniştea lor şi felul în care se înţeleg şi comunică între ei provine de la Dumnezeu. Fiind copiii Lui, copii ai lui Dumnezeu, aveau acea pace în suflet. Ştiau unde este secretul.

Ei m-au întrebat dacă vreau să mă rog şi să-L primesc pe Dumnezeu să fie Tatăl meu. Am acceptat imediat. Era un miracol pentru mine. Atunci am descoperit că Dumnezeu poate şi vrea să fie Tatăl meu. Şi ştiam că Dumnezeu poate fi un Tată şi este un Tată perfect.

Reporter: După experienţa cu tatăl tău, îţi mai doreai un alt tată în momentul respectiv?

Carla Preda:

- Imediat mi-am dat seama că, dacă Dumnezeu poate fi Tatăl meu, este salvarea mea. Îmi lipsea un tată pământesc şi acum pot spune că îmi lipseşte. Tatăl meu trăieşte, dar totuşi nu este cum ar trebui să fie.

Fiul meu, Alex, când auzit despre Dumnezeu, imediat s-a rugat să-L primescă pe Dumnezeu în inima lui. Încă nu s-a botezat, dar aştept acest moment. Însă îi lipseşte şi lui un tată pământesc, pentru că tatăl lui nu prea vrea să aibă de a face cu noi.

După ce ne-am pocăit şi eu m-am botezat, fostul meu soţ mi-a zis că am "înnebunit" şi că mi s-a"spălat creierul". Toţi au impresia că ţi s-a spălat creierul, că "ştiu eu ce ţi-au spus şi ce ţi-au băgat alţii în cap".

În momentul în care m-am întors la Dumnezeu, pot spune că mi-am pierdut toată familia. Toată familia m-a renegat. Dar nu mi-am pierdut speranţa. Le-am spus tuturor: "Renunţ la orice şi la oricine pe pământ, dar la Dumnezeu nu renunţ".

Odată ce am înţeles că Dumnezeu este Tatăl meu, am devenit copilul Lui şi niciodată, niciodată nu voi mai renunţa la El, orice mi s-ar spune. Ştiu un singur lucru: Dumnezeu este Tatăl meu şi atât. Şi-a dat Fiul, pe Domnul Isus Cristos, să moară pentru mine. N-aş putea să mai schimb acest lucru. Voi rămâne veşnic copilul Lui.

Acum şi ai mei au înţeles. Nu mai sunt aşa recalcitranţi. Mama mea a fost prima care a înţeles. A plâns foarte mult. S-a luptat foarte mult. Nu dormea nopţile. Mă suna şi-mi spunea: "De ce? De ce-ai făcut aşa ceva?"

Reporter: Ţi s-a uitat adânc în ochi să vadă dacă te uiţi "în gol" sau dacă te uiţi "prin ea "?

Carla Preda:

- Da, s-a uitat. Şi în privirea mea a văzut fericire şi linişte şi a înţeles. Tatăl meu a acceptat cu resemnare, după ce m-a criticat. O întreabă pe mama: "Ce mai face pocăita de la Timişoara?" şi alte astfel de exprimări de dispreţ şi dezacord.

El nici ca ortodox nu este foarte creştin. Nu iartă absolut deloc. Este supărat pe părinţii lui şi nu vrea să îi ierte. Eu cred că de aici i se trag toate nefericirile. I-am spus că trebuie să-şi ierte părinţii, dar nu vrea.

Reporter: Este foarte important să-i iertăm pe cei care ne-au greşit, pentru că Domnul Isus Cristos, în rugăciunea "Tatăl nostru" spune: "Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri." Sau, altfel spus: "Cu ce măsură măsuraţi, cu aceea vi se va măsura." Este important să iertăm, ca, şi la rândul nostru, să putem fi iertaţi.

Acum să aflăm ce ne spune Beniamin Lup despre tine.

Beniamin Lup:

- Am întrebat-o pe Carla ce face ea pentru Dumnezeu? Mi-a spus: "Trăiesc o viaţă morală" Am luat o foaie de hârtie şi am desenat acolo domeniul lui Dumnezeu, Cel Sfânt, şi domeniul omului păcătos, separate de o prăpastie mare.

Am tras o linie de la omul păcătos până înspre Dumnezeul cel Sfânt şi am spus: "Nu ajunge. Altceva mai faci pentru Dumnezeu?" "Păi, merg la biserică şi mama m-a închinat!"

Am tras o linie puţin mai lungă, apoi i-am spus: "Nu ajunge! Altceva ce faci? Ai grijă de oameni săraci?" "Da" Carla obişnuia să ia copii de pe stradă, să-i hrănească în casa ei şi să-i spele. Făcea lucrul aceasta cu bucurie.

Am tras o altă liniuţă şi i-am spus: "Nu ajunge! Nu e suficient!" Atunci i-am spus: "Carla, mai ai o şansă!" Am desenat o cruce care unea omul păcătos cu Dumnezeul cel sfânt şi, în momentul în care am trasat crucea, Carla a izbucnit în plâns şi a spus: "Vreau şi eu ce aveţi voi!"

Ne-am rugat cu ea şi ea I-a cerut Domnului Isus să intre în inima ei. A devenit copilul lui Dumnezeu chiar în momentul acela.

Reporter: Carla, ce s-a schimbat în inima ta, ce a fost frumos, luminos, deosebit, după momentul când L-ai primit pe Cristos ca Mântuitor şi ca Stăpân al vieţii tale?

Carla Preda:

- În inima mea, pe faţa mea, în absolut tot ceea ce eram, se vedea o transformare. Simţeam că plutesc. Dintr-o dată mă simţeam uşoară, fericită, despovărată, fără nici o grijă.

Trec şi acum prin foarte multe greutăţi. Nici acum viaţa de creştin nu este o viaţă uşoară. Este o luptă permanentă, mai mare ca înainte. Acum trebuie să lupţi în permanenţă să rămâi creştin, să te lupţi cu toate tentaţiile.

Reporter: Poate unii zâmbesc acum şi spun despre tine că ai trecut printr-un extaz mistic, dar este exact ceea ce se întâmplă atunci când Duhul Sfânt vine în inima şi viaţa omului.

Lucrurile acestea nu se pot înţelege decât duhovniceşte, spune Biblia. Într-adevăr, cei care nu le-au experimentat, nu le pot pricepe. Probabil mulţi dintre cititorii noşti simt că le lipseşte ceva, un gol care...

Carla Preda:

- ...un gol care poate fi umplut doar de Dumnezeu, de Duhul Sfânt. Doar prin rugăciune îţi poţi găsi liniştea.

Reporter: Probabil cei mai mulţi dintre cititorii noştri îşi doresc din adâncul inimii această schimbare, pe care doar Cristos o poate face. Iar tragedia lumii noastre este că oamenii caută această schimbare în locuri greşite. Fiecare dintre noi ne dorim sărbătoare continuă în viaţa noastră, dar Domnul Isus Cristos ne spune foarte simplu: "Vrei să fie sărbătoare continuă în viaţa ta? Dă sărbătoare celor din jurul tău!"

Dumnezeu să lucreze în viaţa ta, dragul nostru cititor. Dacă nu ai o Biblie, cere o Biblie cuiva, cumpără o Biblie. Pune-te pe genunchi şi roagă-te lui Dumnezeu cu toată inima, cu toată sinceritatea. În rest, lasă totul pe seama lui Dumnezeu. El este cel care, cu delicateţe, cu dragoste şi cu gentileţe, vrea să facă minuni extraordinare în viaţa ta, dacă Îi dai voie.