Se scutură alb,

În ''flori de mai''

Din albul cerului, sfînt plai.

Ne-mbraci în sfîntul alb,

Petale în sărut,

Din cerul sfînt şi preaînalt.

Trimiţi miresmi -dumnezeieşti,

Ne spui ''în alb'' cît ne iubeşti!

Prin sfîntul - alb - parfum,

Se-aştern petale-n calea Ta,

Cuvinte... alb... petale,

Să-Ţi odihneşti pe el, privirea,

Şi dragostea cea mare.

''Se-mbrăţişează-n Duh-poeţii''

Te laudă, Te preamăresc!

Şi-n alb, biserica-nsoţită,

Din inimă Îţi cîntă:

- Te iubesc!

... E-un cer...

La altă dimensiune,

În care eşti chemat să fii prezent,

Cînd Duhul Sfînt ne va striga pe nume,

Niciunul să nu fie-absent,

Ci-n dragoste de Tine, să strige fiecare;

PREZENT! PREZEN