Am dăruit cu vorbe goale
O stare de credincioşie
Până când am privit la Soare,
Şi am văzut ticăloşie...

Am dăruit şi fapte bune...
Aşa spuneam...că-s fapte bune...
Până m-a prins Isus de mână
Şi am văzut că sunt din lume...

Am dăruit sfinţenie seacă...
Că pocăit doar mă numeam...
Şi nu ştiam, sabia din teacă,
Prin vorbe fraţii îmi loveam...

Am dăruit prostie multă...
Şi bancuri, glume, întâmplări
Crezând că-i bună-această trudă...
Nu m-am ţinut de vechi cărări...

Şi ce-am mai dat...multe..de toate...
O lume plină de gândiri...
Aşa vânduta-mi cu dreptate,
O viaţă de neprihăniri...

Am dăruit...de bună voie...
Greşeli, păcate, vorba rea
Celui ce poate să altoie,
A lui iertare să îmi dea...

Prin pocăinţă şi smerenie,
La rodul jerfei Tale sfinte...
Tu m-ai iertat...O..bun părinte...
De-acum fac voia Ta...preasfinte!