De vorbă cu Dumnezeu

-Mă tot amâni cu-a ta răbdare,
Aș vrea să capăt azi răspuns.
De ce mereu la întrebare,
Tăcerea e de nepătruns ?

-Mă înțelegi greșit, copile !
Răspuns deja tu ai avut...
De n-ai fi surd , la rugăciune
„Așteaptă” !Astăzi ți-am șoptit !

-Și-așa răspuns crezi că ajunge,
Durerea să nu o mai simt?
Problema mea de gât mă strânge,
S-aștept nu pot îndeajuns...

-Eu plantele le ud cu norii,
Lumină le trimit din zori,
Iar fructul îi urmează florii,
Răbdarea mea-i din veșnicii !

Pământ-un an in cer se-nvârte,
Pe soare să-l admire dimprejur...
Deși imens privirea ta îl vede,
E-un fir de praf ce face un sejur...

-Dar timpul meu este o clipă,
Sânt foarte mic în univers...
Mă nasc și mă topesc în pripă:
Răspunde-mi azi , te rog, din mers !

-Te știu de când te-am întocmit,
În pântecele mamei tale,
Veghez chiar de ai adormit,
Să nu te-oprești cumva pe cale !

Ai doar nevoie de credință,
Să vezi pe cruce ce-am facut,
De modestie ,umilință,
Păcatul tău ,mult m-a durut !

Ascultă doar, tăcere pare,
Dar e un cînt spre veșnicii,
Te-nvăț încet ca sfînt , răbdare,
Și inima să-mi dai să știi !