Tăcerea e de nepătruns
Pentru că nici, chiar tu nu ştii;
Te duci în jos, te duci în sus
Te pocăieşti, devii supus...
Prietenii, cum te-or privi?

Tu care-ai fost un ,,cineva''
Erai, bine văzut în lume...
Acum....ce faci? Vei abdica?
La locul tău vei renunţa
Ca să te cheme cu alt nume?

De bună voie-i renunţa
Fiind încredinţat deplin,
Pe calea ce o vei urma
Va fi cu mult mai bine-aşa
Şi cerul va fi mai senin?

Te uiţi, tare aştepţi răspuns!
Tăcerea e de nepătruns!
Dar nu te dai deloc învins;
Mâinile spre Cer întinzi
Şi ochii, ţintă privesc Sus!

Şi-n gândul tău începi să spui:
,,Tăcerea e de nepătruns
Dar.. mut, tăcut, nu poţi să fii
o viaţă,....Pentru că nu ştii...
De nu întrebi, nu ai răspuns!"

Şi-atunci, tu vii şi te predai;
,,Abdici" ca să devii supus
Pentrucă altfel pace n-ai
Nu poţi în lume să mai stai;
Vrei ca să-L urmezi pe Isus!

Tăcerea, nu-i de nepătruns!
Azi avut-ai chiar dovada;
Ai întrebat şi ţi-a răspuns
Din 'naltul Cerului de Sus
Preaputernicul tău AVA!!

3.06.2013 Firenze