Cu glasul meu, eu tare strig
,,Lăudat să fie Domnul!''
Şi de vrăjmaşi sunt izbăvit
Căci, Domnul meu i-a nimicit;
E Domnul şi Izbăvitorul!

Tu eşti Doamne, cetăţuie
Şi stânca-n care mă ascund;
Tu-mi eşti scut, şi-mi eşti tărie,
Locul bun di'-Mpărăţie
Unde-aş vrea ca să ajung.

Tu mă încingi cu putere,
Pe cale mă povăţuieşti;
În tristeţe şi durere,
În nelinişti, neplăcere,
Torni balsam, mă linişteşti.

Îmi dai scutul mântuirii
Braţele mi le-ntăreşti
Şi prin puterea iubirii
Mă dezlegi de legea firii
Şi merg pe drumul ce-l lărgeşti.

Dreapta Ta mă sprijineşte;
Şi prin marea-Ţi îndurare,
Eşti Cel ce călăuzeşte,
Cel ce mă povăţuieşte;
Dumnezeu-mi drag şi mare!

De-aceea cu putere strig:
-Trăiască Domnul Dumnezeu!
Şi El să fie preamărit!
Pentrucă El m-a izbăvit
Şi îndurare-mi dă mereu!

A.N
5.06.2013 Firenze