Nimic nu tulbura linistea satului in aceea zi de vara tarzie. Oamenii isi vedeau de treburile lor, linistiti. Timpul avea rabdare cu ei.
Melancolia trista a obisnuitului a fost, insa, curand risipita de zgomotul unui autocar... Era ceva nou. Batranii pe la porti priveau cu mirare pe cei 30 de tineri care isi descarcau bagajele pentru a se instala pe un pamant nou. Prea putini intelegeau venirea acestora aici.
Primele 3 zile de pregatire au trecut rapid. Seara pe la case se vorbea despre "cei cu corturile". Defapt, nu prea erau noutati. In aceasi zi, 25 de olandezi se alaturasera grupului. Aveau sa sosesca voluntari in zilele urmatoare.
Duminica seara a fost prima zi in care tinerii invitasera satenii la "adunare". Era prima seara de evanghelizare. Unii privesc cu neliniste chemarea tinerilor. Altii isi amintesc ca preotul ii avertizase: "Cine merge la camin la pocaiti, nu are ce veni la mine 2 ani la spovedanie, ori de moare careva, eu nu-l dezleg". Amenintarea insa nu avu efect asupra celor aproximativ 10 batrani care intrara. La final, uimire: liderul invita pe toti acei din sat care au nevoie de ajutor la munca campului, sau orice alta nevoie pe langa casa, sa vina si sa ne spuna. Tinerii ii vor ajuta gratuit...
Stupoare... memoria batranilor refuza sa indice vreun moment al vietii lor cand mai intalnisera asa ceva.
Zilele s-au scurs una cate una. Un grup a mers in fiecare zi in vizita la cei in varsta. Unii i-au primit si si-au spus printre lacrimi necazurile. Au primit medicamente, au auzit pentru prima data o cantare in casa lor si o rugaciune speciala pentru ei. Altii au refuzat sa deschida celor pe care preotul ii numise "prozeliti". Ei, defapt, au refuzat sansa vietii lor. O batranica de 93 de ani nu le-a dat voie sa se roage cu ea. I-a vazut ultima data. Dumnezeu a avut rabdare ca ea sa auda Vestea Buna dupa atatia ani, ea insa a dat cu piciorul ultimei chemari... trist.
O alta echipa s-a ocupat de copii: „Zacheu", „Inmultirea painilor" si alte lectii erau pentru ei ceva nou. Entuziasmul cu care cantau era deosebit. Cursurile de calculatoare i-au captivat si mai mult. Sa scrii versetul biblic in Word si sa il subliniezi era ceva frumos intr-un sat uitat de lume. "He’s got the whole world in His hands" rasuna cu putere din gurile lor in a patra seara de evenghelizare.
O alta echipa a ajutat la munca pe satenii care au solicitat ajutor. Prima zi oamenii nu au indraznit. In ultima zi, inainte cu o ora sa vina autobuzul, cand erau toate bagajele stranse, cativa inca lucrau la lemne in padure. O batranica, vaduva de 14 ani, marturisea ca singura dorinta a ei pentru anul acesta e sa isi vada lemnele taiate pentru iarna. Dumnezeu a ascultat-o!
Un batran suferind de astm, dupa ce a fost ajutat la lemne, a venit cu Noul Testament pentru a cere indicatii unde sa citeasca. Era trudit si impovarat. Sotia de 4 ani se chinuia pe pat. Singura "institutie" care mai avea nevoie de ei era Imparatia lui Dumnezeu. S-a bucurat sa afle asta.
Cele 11 zile s-au scurs repede... La ultima seara de evanghelizare au participat peste 25 de sateni. Iubirea lui Dumnezeu a ajuns in casele lor prin cei pe care l-a inceput i-au privit ca dusmani. Incheierea serii a lasat lacrimi de despartire. Copiii isi strangeau in brate "invatatoarele". Un tanar care a vrut sa ne faca o "vizita nocturna" la calculatoare acum ne cerea e-mailul. O batranica il saruta pentru ultima data pe tanarul ce i-a adus doua paini... Vecinul de peste drum de 5 ani nu ii daduse un "buna-ziua"... Cum sa nu fie grea despartirea de oamenii care te iubesc?
"Treci in Fantanele si ajuta-ne" a fost unul din strigatele pe care 75 de tineri din Romania si Olanda le-au auzit pentru aceasta vara... Intr-un sat fara nici un evanghelic, Dumnezeu a lasat Cuvantul Sau in august 2007. Cuvantul a fost semanat. Ferice de cei care vor lasa sa creasca aceasta Samanta in ei.
Mi-e dor de tine, Fantanele!
Ai fost locul in care am petrecut cea mai frumoasa vara din viata. Sa ne vedem in rai, dragi sateni!
Ps: Puteti vedea un documentar video despre aceasta misiune la adresa: www.pasi.ro