Ce este omul?
Autor: Anca Suli
Album: fara album
Categorie: Diverse
Ce este omul...? Un ghem de grijuri...dorinti...framantari...Un puf de papadie purtat de vant,traversand atatea tinuturi si trecand prin tot felul de momente critice...furtuni si secete...pace si razboi...iar apoi dispare in vazduh...!Incotro se indreapta numai cel ce’l poarta stie...

Ce sunt eu...?Cine sunt...?Ce rost am...?...Sunt un suflet tesut din armonii divine...un suflet strans legat cu funia iubirii lui Dumnezeu...o farama de vis captusita intr’un trup de carne...!Cred ca rostul meu este sa imi pregatesc sufletul pentru vesnicie...cred ca am primit acest trup de carne pentru a invata ce inseamna suferinta,durerea,infrangerea...dar de asemenea pentru a cunoaste bucuria,iubirea,sinceritatea,biruinta...!Cat mister se ascunde in toate acestea!

Stau si ma gandesc la mine...la tot ce a fost pana acum si la tot ce va fi de acum incolo...Incerc sa fac un rezumat al faptelor si a gandurilor mele...un rezumat al infrangerilor si a biruintelor,insa pare a fi tare dezechilibrat bilantul dintre ele...par a fi mai multe infrangeri decat biruinti!

Ma vad
intre doua repere – unul,in urma mea,trecutul...celalalt,innaintea mea,viitorul.Pare ca ma aflu undeva spre mijloc,insa cine stie daca nu am trecut deja de el...! Innapoia mea sunt asternute atatea lucruri...fapte...ca niste inscriptii pe niste suluri vechi adunate intr’o biblioteca imensa...Ce multe suluri sunt acolo...! Imi pare ca vad pe cineva rasfirandu’mi filele trecutului meu...!E cel in grija caruia i’au fost date aceste inscriptii.O fiinta fara chip...cu straie de lucire cristalina...mainile nu i’i le vad insa il aud cum rasfoieste filele sulurilor...Deasemenea imi pare ca il aud vorbind...oare ce spune?si cu cine vorbeste...?Parca ii spune..."Stapane..."....insa ceea ce spune Stapanului despre mine sunt atatea fapte rele...!Doar ici colo cate o fapta demna de o lauda...!Ce sa fac acum?Mi’e atat de rusine...!

Chiar
acum sunt prinsa intr’o capcana pusa de inamic in drumul meu...Ce pot face acum?Fara putere...lovita de batjocorile celui rau...suferind si tanjind dupa libertate...ce pot face eu in starea aceasta...?Chiar si trecutul ma invinuie condamnandu’ma la pedeapsa...!Cu fata in lacrimi si sufletul plin de durere suspin si tremur...de teama...de ciuda...de durere...!Imi pare ca nici plansul nu imi e sincer...parca am ajuns o papusa in ghiara inamicului...Ce pot face?Nu ma pot dezlega...sunt prinsa si legata cu niste lanturi grele si negre,murdare....pe hainele mele,odata albite,acum lasa pete adanci...si tot mai multe...!Parce ca,cu cat ma zbat mai mult pentru a scapa din lant,cu atat legaturile sunt mai puternice si tot mai stranse...Daca voi continua sa ma zbat voi ajunge sa imi pierd suflarea...Ce pot face...?Ce pot face...?...Aceeasi intrebare ma cuprinde,repetand’o....!Acum imi astept sentinta!Stiu ca nu am vegheat destul...sunt vinovata de orice am facut gresit!Nu mai am scapare...pedeapsa ma asteapta!


Incet
imi ridic privirea adancita in palmele manjite de noroi si rugina, de pe lanturile ce ma strang...privesc la sulurile trecutului meu...Acum sunt rasfoite de Stapan...o fiinta cum nu am vazut vreodata...cu hainele tesute din lumina soarelui cu sclipiri orbitoare de diamanturi...vocea Lui e atat de duioasa si lina...la auzul vocii Lui sufletul iti e mangaiat...Mainile Lui sunt atat de albe...insa par a fi ranite...da...parca au fost strapunse de niste cuie...picioarele Lui au aceleasi rani!Priveste spre mine...!Ohh,eu imi plec privirea...nu’l pot privi!E prea stralucitor...ma orbeste...!Imi plec din nou capul si lacrimile navalesc pe obrajii mei ca o avalansa...!Astept sa’mi vorbeasca aspru...sa imi spuna ca merit aceasta pedeapsa....!..Intr’adevar o merit...chiar mai mult de atat...!Insa ii aud vocea blanda intrebandu’ma..."Ce vrei sa’ti fac?"..."Doamne,te rog,elibereaza’ma!Ma strang atat de tare lanturile acestea...nu mai pot rezista...!"...din nou vocea blanda imi vorbeste..."Dar de atatea ori te’am ajutat...ti’am dat sfaturi...de ce ai fost neglijenta in privinta lor?"..."Oh,Doamne,am fost amagita...!Sunt atat de slaba,Doamne...sunt atat de slaba...!Te rog,ajuta’ma!"....si cu vocea ragusita repet aceleasi cuvinte..."...sunt atat de slaba...te rog,ajuta’ma!"...Lacrimile imi inunda fata oprindu’mi vorbirea...!Sunt atat de fierbinti incat simt cum parca fata mi’i se aprinde...dar nu le pot opri...!Inima mea e plina de durere...simt cum parca se sfasie in hohot de plans...!Si cu ultimile puteri rostesc din nou..."Te rog,ajuta’ma...!"


...Dupa
un timp de liniste aud niste pasi indreptandu’se spre mine.Nu am curaj sa privesc sa vad cine vine...astfel imi innec suspinul si astept...Se apropie tot mai mult...Aud alti pasi care par a se indeparta intr’o goana...apoi din nou liniste....


Fluieratul
vantului se aude in jocul frunzelor din jurul meu.Pe umarul meu simt o mana calda...apoi,vocea blanda imi vorbi..."Oh,draga mea,de’ai asculta mereu ceea ce iti spun,nu ai ajunge in astfel de stari...!Trebuie sa lasi ca inima ta sa raspunda glasului Meu...Eu iti vorbesc tot timpul!Nu te’am lasat nici o clipa singura...dar tu...de multe ori nu vrei sa Ma asculti!Oh,draga mea...te iubesc atat de mult incat sunt gata sa fiu cu tine in cele mai grele momente din drumul tau...doar sa nu ma alungi...Eu nu ma pot impotrivi alegerilor tale.Te las sa alegi singura,nu te oblig,insa nu uita dragostea Mea intotdeauna a fost gata sa te primeasca!Chiar si atunci cand iei decizii de una singura,Eu veghez asupra ta si nu ingadui sa ti’i se piarda sufletul pentru ca el este al Meu...!E un dar de la Tatal Meu pentru tine!Niciodata sa nu uiti ca te iubesc si te voi iubi...pentru ca esti a Mea!Am platit un pret pentru tine...!"...ce cuvinte minunate...Caldura mainii Lui a patruns in tot trupul,incalzindu’ma...iar sufletul imi este inundat de o pace pe care nu o pot explica in cuvinte...!Incet lanturile reci se rup...ce usurare...!Simt cum suflarea patrunde din nou inauntru...pulsul din nou e calm...!Acum mana aceea calda ma ridica...!Incet da la o parte toate legaturile...!Ce minunat...!Ce bucurie...!In cateva clipe am fost din nou in picioare!Privirea imi este inca in jos...mi’e atat de rusine de mine..de slabiciunea mea...nu pot privi in ochii Lui...!Dar...in ciuda temerii mele ma arunc in bratele Lui si incep sa Il strang cu putere...tot mai tare...fara sa scot un cuvant...!Din nou lacrimile se preling pe obrazul meu udand haina Domnului...transformadu’se in faramituri din diamanturile de pe haina Lui.Ce pace...ce bucurie...ce in siguranta ma simt in bratele Lui...!!!

Apoi,
dupa un timp de liniste ii spun Domnului..."Oh,Doamne,ce as putea face?cum as putea sa las intotdeauna inima mea sa te asculte numai pe Tine?...Imi doresc atat de mult sa nu mai plec din bratele Tale...!!!Ma simt atat de bine aici...cu Tine...!Insa inamicul meu e viclean si istet...sigur va incerca sa ma pacaleasca din nou...si din nou...!Oh,Doamne,te rog...nu ma lasa de aici...nu mai vreau sa merg mai departe...te rog,ia’ma cu Tine...!Mi’e teama ca Te voi dezamagi din nou!Nu vreau sa patesc aceleasi lucruri!...Ce sa fac?..Doamne,ce trebuie sa fac?..."...intrebam pe Domnul in timp ce Il strangeam tot mai tare...!Apoi vocea Lui blanda imi vorbeste din nou..."Stiu ca ti’e greu...stiu ca inamicul incearca sa te doboare la orice pas..stiu toate acestea...!Insa drumul tau nu se sfarseste aici...!Te’am asezat aici pentru ca am un plan cu tine!Mai sunt cativa pe care trebuie sa intalnesti...vor fi persoane care te vor insoti o perioada...persoane care vor imparti cu tine bucuria,tristetea,durerea...Nu te’am lasat sa fi singura in acest drum...Desi Eu sunt mereu cu tine,stiu ca iti lipseste ceva asemanator tie....!Am pregatit atatea binecuvantari pentru tine...!Mai sunt inca oameni carora vreau sa le vorbesc prin tine,cu ajutorul tau...!Vreau sa comunicam mai mult...vreau sa vorbesc cu tine mai des....sa te indrum...sa te intaresc...sa iti dau certitudinea prezentei Mele in viata ta...!Existenta ta are un scop...!Trebuie sa inveti inca multe lucruri...!!!Eu am nevoie de rod!Esti pusa intre oameni pentru ca acolo este nevoie de viata...Este nevoie de rod...!Vreau ca atunci cand va veni momentul de a sfarsi acest drum sa nu fi cu mainile goale...Doresc ca cununa ta sa fie plina de pietre scumpre...si anume de roadele ce le vei acumula in aceasta calatorie...!Voi fi cu tine...insa nu uita ca nu te oblig!Daca si tu vei ramanea sub protectia Mea atunci vei fi mereu inconjurata de siguranta...!Nu vei avea de ce sa te temi!...Oh,draga Mea,...fiinta Mea mult iubita...uite...uita’te in fata...deja te asteapta una din binecuvantarile ce ti’i le’am pregatit...!Priveste...!"
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/eseuri/11034/ce-este-omul