Nu-i uşoară calea jertfei, cale de Isus trasată
Şi durerea ce-nsoţeşte lacrima pe-altarul sfânt
Sacrificiul ascultării, când voinţa-i răstignită
Pentru-o Voie mai sublimă, ne-nţeleasă pe pământ.

Nu-i uşoară calea jertfei când se pare că-mplinirea
În veghere a Scripturii naşte pagubă şi scrum,
Când minciuna se înalţă, şi-adevărul cu sfinţirea
Par virtuţi ce-s învechite pe-al deşertăciunii drum.

Nu-i uşoară calea jertfei cănd dorinţa împlinită-i
Pusă-n proba ascultării sus pe-al Moriei altar
Şi nu-i glas din Cer să strige ca durerea infinită
Să se-oprească-n rugăciunea înălţată mai cu har.

Nu-i uşoară calea jertfei când chiar cei mai buni prieteni
Se îndepărtează-n taină în al vieţii greu impas
Când din miile de glasuri ce în bucurii-s aproape
În durerea grea, niciunul ca să plângă n-a rămas.

Nu-i uşoară calea jertfei, dar, chiar Isus a trasat-o
Demn, când suferinţa lumii a purtat Nevinovat
A ales să poarte Crucea şi să sufere ocara
Spre-a se bucura pe urmă de-un rod binecuvântat.

Nu-i uşoară calea jertfei, şi... nici nu a fost vreodată
Câţi din cei ce au urmat-o n-au gustat al ei amar?!
Câţi martiri nu au ştiut că în lacrimă-i udată,
Renunţând la toată lumea pentr-o cruce şi-un calvar?!

Dar răsplata de pe urmă-ntrece mult lipsa de-o clipă
Care naşte astăzi lacrimi pe-al sfinţeniei altar
Căci, în plâns se naşte dorul pentru un sfârşit de cale
Şi-un nou început al slavei ce-i înveşmântat în har.

Calea jertfei ce-i parcursă fi-va-n El încununată,
Chiar de Cel ce a ales-o spre-ai conduce pe-ai Săi fraţi
Căci, în ea e proba vieţii la examenul din urmă
Care dovedi-va-n ceruri oamenii adevăraţi.

Amin