Ce înseamnă TREBUIE?

   Să nu pierdem din vedere locul crucial al naşterii din nou în relaţia cu manifestarea dragostei lui Dumnezeu şi cu natura dragostei lui Dumnezeu. Ioan spune în 1 Ioan 4.11: "Preaiubiţilor, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu (încît a trimis pe Fiul Său în felul acesta pentru noi) atunci şi noi suntem datori să ne iubim unii pe alţii." Cum să înţelegem acest cuvînt TREBUIE din ceea ce scrie Ioan? Dacă ai uita totul din cele cinci versete anterioare, ai putea să spui: "Ei bine, ideea întrupării este imitaţia. Dumnezeu ne-a iubit. Noi privim la modul în care ne-a iubit El şi facem acelaşi lucru. Suntem obligaţi să îl imităm."

   Dar Ioan nu a uitat ce a scris în versetele 7-8. "Oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi-L cunoaşte pe Dumnezeu! Cel ce nu iubeşte nu L-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste." Prin urmare, atunci cînd spune : "Trebuie să ne iubim unii pe alţii", el are în vedere acelaşi fel de necesitate ca în cazul peştilor care trebuie să înoate în apă, a păsărilor care trebuie să zboare în aer, a creaturilor vii care trebuie să respire, la fel cum piersicile trebuie să fie dulci, lămîile trebuie să fie amare, iar hienele trebuie să rîdă. Tot aşa oamenii născuţi din nou trebuie să iubească. Aceştia suntem noi.

   Aceasta nu este simplă imitaţie. Pentru copiii lui Dumnezeu, imitaţia devine realizare. Noi realizăm şi exprimăm natura noastră atunci cînd iubim. Sămînţa lui Dumnezeu este în noi. Duhul lui Dumnezeu este în noi. Natura lui Dumnezeu este în noi. Dragostea lui Dumnezeu se desăvîrşeşte în noi.

   Da, există impulsul exterior, acela de a vedea cum, de-a lungul istoriei, Fiul lui Dumnezeu Şi-a dat viaţa pentru noi şi ne constrînge în felul acesta. Dar ceea ce este unic pentru viaţa creştină este faptul că există şi un impuls interior care vine din faptul că suntem născuţi din nou şi că, prin viaţa lui Dumnezeu, în sufletul nostru pulsează tocmai dragostea care l-a trimis pe Fiul lui Dumnezeu în lume. Naşterea din nou ne dă capacitatea de a experimenta manifestarea dragostei lui Dumnezeu în istorie ca o realitate interioară a Duhului lui Dumnezeu în noi.

   Mă întorc, aşadar, la ceea ce am spus la începutul capitolului. Aspectul naşterii din nou asupra căruia mă concentrez este faptul că naşterea din nou creează o legătură între dragostea lui Dumnezeu pentru noi şi dragostea noastră unul pentru altul. Dacă cineva va întreba: ce legătură este între faptul că Dumnezeu iubeşte şi faptul că tu îi iubeşti pe alţii? răspunsul este acesta: naşterea din nou creează această legătură. Naşterea din nou este acţiunea Duhului Sfînt care leagă inima noastră moartă, egoistă, de inima vie, iubitoare a lui Dumnezeu, astfel încît viaţa Lui devine viaţa noastră şi dragostea Lui devine dragostea noastră.

   Am văzut că această dragoste se vede atît prin natura lui Dumnezeu, cît şi prin manifestarea a ceea ce a făcut Dumnezeu în istorie trimiţînd pe Fiul Său să îşi dea viaţa pentru noi să avem parte de ispăşire pentru păcatele noastre şi să putem avea viaţă veşnică. Naşterea din nou ne leagă de această manifestare a dragostei în aşa fel încît ea defineşte ceea ce suntem noi ca şi copii ai lui Dumnezeu. Dacă suntem născuţi din nou, ne iubim unii pe alţii.