Alte vedenii ale lui Ezechiel
Ezechiel cap. 2


Glasul de tunet îi vorbește
Îicere ca el, sus sa stea
Ezechiel în trup simțește
Puterea ce Domnul i-o da

Și vorba Lui el o primește
Porunca pe care o aude
Și Duhul care acum rostește,
La treabă pe prooroc îl pune.

Degrabă îi spune să pornească
Înspre fiii lui Israel
Și tuturor să le vestească,
Porunca, s-o ducă cu el.

Ca să nu se mai răzvrătească
Nerușinați, să nu mai fie
Și în păcat să nu trăiască,
Pedepsiți vor fii, se știe

Iar de nu vor asculta
La proroc teamă, să nu-i fie
Și vorbe grele de-i vor da,
Domnul, de toate o să știe.

Prorocul stă și bine ascultă
Sfaturi pe care le primește.
Acum are putere multă,
Știe că Domnul Îi vorbește.

Acela care Îi vorbește,
O carte înspre el întinde;
Făcută sul, o netezește...
Înscrisuri multe ea cuprinde

Iar cartea toată este scrisă;
(Doar bocete în ea scria)
De Domnul când a fost deschisă,
Scrieri de jale, cuprindea.

Plângeri și gemete avea
Cu acestea, cartea era scrisă;
Ezechiel mult se mira...
Căci înspre el a fost întinsă.

Cartea, l-a pus să o mănânce
Cu tot ce era scris în ea;
La gust părea că este dulce
Deși, doar jale cuprindea.

Apoi, în Israel Îi spune
Ca să se ducă, negreșit.
Ca să vorbească Domnu-l pune
Și să se facă, auzit.

Și tuturor să le vorbească
Caci ei n-au limba încâlcită;
Pe Dumnezeu să Îl vestească,
Vorba să-i fie, auzită.

va urma