Judecata


Lumea toată se frământă. Ce va fi? Cum o să vină?
Tot ce-i azi fărădelege, Doamne, cât o să mai ţină?
Până când dar se va spune răului că este bun
Şi în locul cel de cinste va sta oare un nebun?
Până când dar slava sfântă de un om va fi furată
Şi mireasa Ta, Isuse, va sta oare întristată?
Cât timp pân' la revenire? Când vei apărea pe nori?
Când se-arată dimineaţa şi Luceafărul de zori?

Şi scriind aşa poetul, mila Domnului trezi,
Ca răspuns la întrebare un arhanghel se ivi.

Am venit să-ţi aduc veste despre tot va mai fi
Pe pământ cu mare slavă Domnul sfânt când va veni.
Plin de groază-o fi pământul, marea se va tulbura
Când în ziua-aceea mare Domnul se va arăta.
Toţi acei ce l-au hulit şi batjocorit aici
Işi vor plânge a lor faptă şi se vor căi pe veci.

Pe Poet îl luă degrabă „Vino, vezi ce-o să mai vină.“
Şi în duh văzu poetul o făptură de lumină.
Pe un tron de judecată, sus, deasupra norilor,
Şade Domnul, Impăratul, poruncind îngerilor:

„Să înceapă judecata omului de pe pământ,
Şi să-nceapă chiar acuma tocmai din locaşul sfânt.
Puneti-i aicia-n faţă, să se poată apăra
Şi spre a lor apărare câţiva martori a cita.“

Şi ies oamenii în faţă de la mare pân' la mic,
Cel ce a crezut că-i bun pân' la omul de nimic,
Cei bogaţi din astă lume care au trăit din plin,
Cei ce au iubit păcatul şi-au băut al lui venin.
Nu există armistiţiu pentru vină şi păcat,
Şi din toţi cei ce-s în lume nice-unul nu-i cruţat.

Iese primul om în faţă, îmbrăcat e ca un sfânt,
Cu o haină lucitoare ce atârnă la pământ.
„Eu am fost un pustnic, Doamne, am trăit sfânt si curat,
Şi-n singurătatea-mi mare doar pe Tin' te-am aşteptat.“

Blând acum întreabă Domnul: „Haina ta de unde-o ai?
Haina asta-i potrivită pentru-n om ce intră-n rai.“
Şi cu glasul ca de tunet: „Pe veci să fii pedepsit
Că în mintea-ţi omenească să mă-nşeli tu ai gândit.
Haina asta nu-i a ta, e furată prin omor
De la însuşi al tău frate, în poiană, la izvor.“

A muţit omul acesta, s-a văzut descoperit
Şi cu chin de veşnicie e de-acuma pedepsit.

Iese-acuma altu-n faţă, îmbrăcat cu-odăjdii sfinte,
Şi începe să rostească doar puternice cuvinte:
„Eu vorbesc pentru mai mulţi, că suntem cu toti la fel,
Pentru-a Ta împărăţie am lucrat noi toţi cu zel.
Bine că ne-ai pus, o Doamne, turma să ţi-o păstorim,
Şi în numele tău mare omenirea s-o unim.
Şi i-am strâns pe toţi, o Domane, musulmani şi pe budişti,
Pe închinători la îngeri, pe şamani şi hinduişti,
Le-am dat cina ta, o Doamne, din paharul tău să bea,
Le-am dat binecuvantarea ca 'naitea ta să stea.
Şi acum primeşte-i, Doamne, dă-le-un loc mai deosebit,
Să nu steie împreună cu creştinu-obişnuit.
Iară nouă, Doamne, ce-am condus biserica,
Dă-ne locul cel de cinste care e la dreapta ta.
Vorba ceea, suntem papii, şi vrem tot ce-i mai de soi,
Tot ce e de mana-doua, Doamne, asta nu-i de noi.
Şi-ţi mai cerem, Doamne mare, un alai de îngeri sfinţi
Să se vadă că noi suntem a creştinismului părinţi.“

Domnul a rămas uimit de atâta îndrăzneală.
„Am crezut că v-aţi schimbat, dar constat cu uluială
Că nu v-aţi schimbat deloc şi vă credeţi mai de soi
Decât restul omenirii. Dar amar va fi de voi.
Şi din cauză că la voi aţi avut al meu Cuvant
Veţi fi pedepsiti mai aspru decât restul din pământ.
Voi ce vă numiţi părinţi ai bisericii creştine
Aţi cautat a voastră cinste şi nu m-ati cinstit pe mine.
Vreţi un loc mai deosebit? Vreţi un loc ce-i mai de soi?
Iată focul cel mai mare pregătit e pentru voi!“

Merge-acum papalitatea din al judecaţii loc
Şi dispare-n adâncime în al vijeliei foc.

Şi acuma iese unul din mulţimea-n aşteptare.
„Doamne, sunt un păcătos, nu ştiu de mai am scăpare,
Am făcut ce-i rău în lume şi merit pedeapsa Ta.“
Dar de-odată spune-un martor: „L-am condus la Golgota.
Inainte ca să moară eu la el am fost chemat
Şi al crucii drum sprea viaţă, Doamne, i l-am arătat.“

„Vino, tu, o, slugă bună, intră-n bucuria mea,
Tu afară din cetate niciodată nu vei sta.“

Aşa unul câte unul vine toată omenirea
Ca să-şi afle-n judecată pentru veşnicii menirea.

„Vino, c-ai văzut destul“ spune-arhanghelul acum,
„Vino şi te pregăteşte să păzeşti al vietii drum.
Spune-le o-ncurajere la acei ce-s fraţii tai
Aminteşte judecata pentru-aceia care-s rai.“

Şi acum ne spune nouă, celor adunati aici:
Creşteţi toţii în credinţă să nu rămâneţi pitici.
Faceţi faptele credintei, roada Duhului mereu,
Ca să fiţi la Domnul slavei, sus la Domnul, Dumnezeu.