Norii...
Autor: Alexandrina Tulics
Album: Fărâme de lumină
Categorie: Slujire
Unu-i sec şi n-are apă,
Altu-i plin, pus pe ... oftat;
Unul se... deosebeşte...
Şi e tare-nsingurat...
Alţii?
Se pornesc pe ceartă!
Îşi trimit priviri trufaşe,
Alţii-s deşirati, n-au ploaie...
Arătînd ... urme golaşe...
Alţii?
Ne vestesc furtună!
Lîngă Soare ... alţii...
Se-odihnesc, sunt împreună,
Şi trimit cu drag la fraţi:
"SALUTARE!"
"Ziua bună !"
O imagine reală!
Norii fiind cînd
Bucuroşi, înfrăţiţi şi frămîntaţi... sau,
Bine intenţionaţi!
Aşa poate, fiecare,
Prevesteşte prin purtare,
Din credinţă, viaţă sfîntă şi ... mersul la adunare.
Cînd ''se -ncinge atmosfera'',
Domnu'n grabă intervine,
Şi trimte-n atmosferă,
Fulgerul, plin de LUMINĂ!
****
După ploaie-n părtăşie,
Cerul ne zîmbeşte iară,
'N nori cu faţa-n bucurie!
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/110511/norii