Olar cu mâini de aur

Te văd!... prin ochii de credință,
În tot ce-i jos și sus,
Îți simt privirea goală,
Ascunsă în apus.
Trist, urmărești valul...
Cu furie, lovind malul;
Privești lunca din vale,
Fără răzor, fără izvoare...
Învăluită-n voaluri negre,
Hotar - perdeaua tăcerii,-
Și atât.

Eu?
Sunt țărână, lut,
Proiect, de Tine făcut;
Mâinile Sfinte, m-au frământat,
Cu iubire m-ai modelat.
- ”Olar cu mâini de aur!”
Din tină, m-ai făcut tezaur,
Desfătarea ochilor Tăi,
Bucurie pentru îngeri.
„ Mărgăritar în Paradis”
Pentru Tine, cel mai preţios
Vis.

Tu...
Din lut, m-ai făcut aur,
Azi vin, să-Ţi mulțumesc.
M-ai îmbrăcat cu har,
Prin cânt să-Ţi răsplătesc,
În ochi, lumina am aprinsă,
Cu flăcări din rugă.
Bine aud când mă chemi,
Urmele-Ţi văd, pas cu pas.
Lovită am fost de vremi,
Am rămas fidel urmaș...
Ești Tatăl meu.

Și...
Știai totul despre mine,
Tu mi-ai scris destinul,
O bucurie pentru tot cerul.
- ”Doamne!”- Erai mândru de mine.
Și azi privești din înălțime,
Și-acum plâng ochii Tăi,
Privești spre cei mulți,
Care au obosit urcând,
Rătăciți pe la răscruci plângând,
Dezorientați, tulburi în gând;
Dar...

Sus...
Plâng ochii Sfinți,
Lacrimi de stele.
Vorbești prin cei aleși,
Ecou răsună în pustii.
Dar parcă au orbit,
Nu văd cărarea bună,
Și parcă au surzit,
N-aud vocea Ta blândă.
Răsună chemarea sfântă,
Chemarea cea din urmă,
În Slava cea Eternă:
- "Veniți spre mântuire! -
Azi!
Nu amâna pe mâine!"